Seria Teme clasice în prelucrari moderne
20 septembrie, ora 19,30, Sala Mica a Palatului


Te cunosc de la mijlocul anilor '90, pe vremea când sustineai aproape saptamânal recitaluri de jazz cu formatia ta, într-un club din Bucuresti situat pe Calea Victoriei. Erai la începutul carierei atunci - o perioada în care ai abordat jazzul de avanganda. Erai intersat de compozitie si includeai în improvizatiile tale momente de free-jazz. Prezinta-ne te rog pe scurt traseul tau în jazz, stilistic vorbind, dar si prin coordonate geografice România - Statele Unite (de câtiva ani Lucian Ban s-a stabilit la New York).

Nu stiu daca eram preocupat exclusiv de avanganda si free-jazz atunci la început, e clar ca au avut un rol în formarea mea, dar eu întotdeauna am fost preocupat de compozitie, în sensul muzicii europene, clasice. Am studiat la Bucuresti cu Anatol Vieru, care si-ar fi dorit ca eu sa fac compozitie, apoi am plecat la New York unde am terminat cursurile de compozitie la New School of Jazz Department. Asa ca apropierea de compozitie a fost o constanta în cariera mea muzicala. Am avut sansa la New York sa scriu multa muzica pentru ansambluri de camera, si asa au aparut în muzica mea influente care veneau din studiul muzicii clasice, pe care eu le amestecam cu jazzul. Ascultîndu-mi muzica, oamenii în New York ma întrebau de unde vin, pentru ca unora li se parea ca muzica mea suna putin exotic, parca e din estul Europei, le aminteste de Bartok. În timp am observat ca radacinile au ramas, ca muzica din estul Europei m-a influentat cu adevarat, si asa ajungem la Enescu...

În urma cu trei ani am început sa fac un proiect în care sa integrez câteva lucrari care mi-au placut mai mult din muzica lui George Enescu, dar abia acum am ajuns sa dezvolt aceasta idee, cu ocazia festivalului. Proiectul pe care îl prezint la Bucuresti se numeste "Enescu Re-Imagined" si este o reinterpretare a muzicii lui Enescu pentru un grup de jazz contemporan. Practic am ales fragmente din lucrari care mi-au placut si le-am adaptat pentru acest ansamblu care este unic ca instrumentatie.


Care a fost prima lucrare din creatia lui George Enescu care te-a inspirat si te-a determinat sa faci aceasta apropiere între jazz si muzica lui Enescu?

Octetul în Do Major.


Ce legatura ai gasit tu între muzica lui George Enescu si improvizatia din jazz?

Legatura sta de fapt într-un spirit improvizatoric. În multe dintre lucrarile lui George Enescu sunt parti pe care muzicologii le-au denumit rapsodice. Acestea vin din predispozitia lui Enescu pentru improvizatie. Sunt multe lucrari pe care le-am descoperit târziu, am fost uimit sa vad cât de mult se apropie de jazz, de spiritul de improvizatie. De pilda în Sonata Nr.3, care este meticulos notata, poti sa faci paralele cu solo-urile din jazz, iar Sonata pentru pian în fa diez minor, parca e un blues rural din Louisiana. Acest fel de a compune vine probabil si din cântul la vioara a lui George Enescu si din influentele pe care le-a avut muzica interpretata de lautari.


Ce traseu va avea programul pe care îl prezinti în festival în acest an?

Premiera absoluta va avea loc la Bucuresti în 20 septembrie, la Sala Mica a Palatului, iar premiera americana pe 20 octombie, la Merkin Concert Hall, din cadrul "Kaufman Center" din New York. Dupa care vreau sa duc acest proiect prin Europa, în alte festivaluri. Poate sa fie inclus atât în festivaluri de jazz, cât si în cele de muzica clasica.


Interviu realizat de Daniela Nicolae