În cadrul ceremoniei desfasurate pe 26 ianuarie 2010 la Palatul Festivalurilor de la Cannes, înregistrarile pianistului Dinu Lipatti au primit Premiul special MIDEM acordat cu prilejul "Anului Chopin", la sectiunea Best Ever, fiind considerate de juriul de profesionisti cele mai bune înregistrari cu lucrari de Chopin ale tuturor timpurilor. Un alt premiu ce se leaga de numele unui mare artist român este cel pentru documentar, pe suport DVD, premiu oferit filmului Sergiu Celibidache - You don't do anything - You let it evolve, realizat de regizorul german Jan Schmidt-Garre, care a studiat cu prestigiosul conducator de orchestra. Cu acest prilej am stat de vorba cu domnul James Jolly, redactor-sef al Revistei "Gramophone".


Ca membru al juriului MIDEM, care este opinia dumneavoastra în legatura cu Premiul special pe care înregistrarile lui Dinu Lipatti l-au primit în acest an? Ati fost de acord sau nu?

Da. În mod categoric, da. Nu stiu sigur daca ar trebui sa dezvalui acest lucru, însa Dinu Lipatti a fost prima mea alegere, dintre toate înregistrarile extraordinare cu lucrari de Chopin ale tuturor timpurilor. Am acordat doua premii: unul pentru înregistrari noi si un altul pentru înregistrari realizate în trecut. Nu mi-a fost deloc greu sa ma decid. Este într-adevar o înregistrare clasica.


Care a fost motivatia juriului cu privire la acordarea acestui premiu?

Noi toti am vrut sa ne folosim de aceasta oportunitate a "Anului Chopin", a celor 200 de ani de la nasterea compozitorului. Este ceva în totalitate magic în legatura cu aceste înregistrari ale lui Lipatti. Chiar daca te gândesti ca era foarte bolnav si ca nu mai avea foarte mult de trait, cântatul lui ramâne la fel de uimitor: o combinatie de muzicalitate, poezie, forta si o totala credinta în muzica sa. Ascultându-l, anii zboara si se naste o interactiune, o comunicare cu muzica lui Chopin. Sunt niste înregistrari uimitoare, exceptionale si sunt atât de bucuros ca în toti acesti ani reputatia lor s-a consolidat, astfel ca putem spune si acum întregii lumi ca ramân un exemplu extraordinar de interpretare pianistica.


Ce înregistrari au mai fost luate în calcul pentru acest premiu? Arthur Rubinstein, Vladimir Ashkenazy sau Maurizio Pollini au fost concurenti ai pianistului român?

Desigur ca au fost si ei pe lista. Exista înregistrari minunate ale lucrarilor de Chopin. Mai ales cele ale lui Rubinstein, care a fost asociat, ca nici un alt pianist, cu muzica lui Chopin. Sunt înregistrari absolut extraordinare ce figureaza pe lista scurta a interpretarilor lui Chopin. Numai ca cele ale lui Lipatti sunt atât de fantastice, încât nu am avut cum sa nu le punem pe primul plan.


În Revista Gramophone CD-ul lui Dinu Lipatti, cu lucrari de Chopin, a fost caracterizat drept o colectie de placeri, cântate cu instinct, gratie si poezie. În opinia dumneavoastra, care este elementul special ce evidentiaza interpretarile lui Dinu Lipatti, în termeni ca tuseu, tehnica, frazare, legato, o concentrare intelectuala extraordinara?

Cred ca este pur si simplu un cântat pianistic complet. Tehnic este impecabil, are simtul poeziei, al tristetii, al miracolului. Desigur ca poti detecta inteligenta din spatele muzicii, dar nu este un cântat intelectualist, ci doar minunat de direct, extraordinar de sensibil. Nu este deloc învechit, astfel ca înregistrarile lui Lipatti ramân cele mai bune din toate timpurile.


Cred ca o paralela între destinul lui Chopin si cel al lui Lipatti nu este dificil de stabilit, pentru ca au foarte multe lucruri în comun. Care ar fi punctele de interferenta între cei doi mari muzicieni, din punct de vedere artistic?

Chopin a scris aproape în exclusivitate lucrari pentru pian, ceea ce îl face sa fie compozitorul pianistilor. În schimb Lipatti este într-un fel pianistul pianistilor, cineva care a surprins esenta muzicii. Si sunt putini interpreti de acest fel. Evident, atât Lipatti, cât si Chopin au trait foarte putin, însa nu stiu daca acest lucru este relevant în situatia de fata. Amândoi au avut ceva aristocratic si au fost, într-un mod minunat, dedicati muzicii lor. Ambii au facut parte dintre acei putini artisti care au aratat o extraordinara maiestrie. Muzicieni cu adevarat completi.


Credeti ca arta lui Lipatti are de suferit din cauza calitatii precare a înregistrarilor?

Da, cred ca este posibil. Înregistrarile dateaza din urma cu 60 de ani. Asa este, trebuie sa asculti trecând peste imperfectiunile tehnice, cum sunt acel fâsâit, brumul pe care îl au majoritatea înregistrarilor lui. Însa nu cred ca asta conteaza foarte mult. Arta lui Lipatti vorbeste mai presus de ele. Nu cred ca starea tehnica este un impediment.


Aceasta editie a Premiilor MIDEM onoreaza totodata, la sectiunea Documentar DVD, filmul regizorului Jan Schmidt Garre: Sergiu Celibidache - You don't do anything - You let it evolve. În România nu am avut prilejul sa vedem deocamdata acest film si am vrea sa aflam de la dumneavoastra ce aduce el nou?

Este un film deosebit de inspirat. Celibidache a fost unul dintre marii dirijori, însa refractar la înregistrari si mai ales deloc dispus la discutii. Filmul aduce o incredibila privire dinauntru asupra artei sale dirijorale. Nu a fost un dirijor unic si a avut acel temperament caracterizat de idiosincrasie. Dar adesea a sustinut concerte atât de extraordinare, dând interpretari uimitoare si ajungând la lucruri absolut unice si intense. Repetitiile lui însemnau o parte importanta a ecuatiei. În acest film am vazut felul în care Celibidache vorbea despre faptul ca repetitiile puteau fi un lucru extrem de negativ: sa le spui oamenilor cum sa nu faca, ce sa nu faca. Este un documentar excelent si ofera o imagine extrem de profunda asupra unuia dintre cei mai importanti dirijori ai secolului 20.

Interviu realizat de Monica Isacescu