Documentarul Sergiu Celibidache - You don`t do anything - You let it evolve realizat de Jan Schmidt-Garré a obtinut în data de 26 ianuarie 2010 Premiul MIDEM la categoria "Documentar - DVD", în cadrul ceremoniei desfasurate la Palatul Festivalurilor de la Cannes. O buna ocazie pentru a sta de vorba cu regizorul german Jan Schmidt-Garré, care a si studiat, de altfel, cu prestigiosul dirijor român.


Cum l-ati cunoscut pe Sergiu Celibidache si cum vi-l amintiti?

Când l-am întâlnit era dirijor sef al Filarmonicii din München, oras în care am locuit si i-am ascultat multe concerte. Am avut apoi norocul sa-l cunosc personal. Am urmat apoi cursul sau. El preda foarte mult, mai ales la Universitatea din Mainz. Facea mereu seminarii de grup si acolo am frecventat cursurile sale. Iar la un moment dat, mi-a venit ideea de a face un film despre el.


Ce ati dorit sa aratati prin acest documentar? Exista anumite aspecte pe care ati dorit sa le subliniati? Ma gândesc acum în primul rând la titlul filmului. Va întreb aceste lucruri mai ales din perspectiva ascultatorilor care nu au vazut documentarul.

Da, subtitlul este "Nu trebuie sa faci nimic - Lasa sa apara de la sine" (Man will nichts, man lässt es entstehen), o idee principala, un punct cheie în film si în întreaga sa teorie. Era mereu important felul în care procesul muzical se dezvolta organic si acest lucru nu tine neaparat de dirijorul unei orchestre, ci de logica dezvoltarii materialului în sine. De aceea acest subtitlu - "Lasa evolutia sa-si urmeze cursul", un ideal care este mereu greu de atins, o cerinta, o premiza pentru dezvoltarea materialului, care trebuie realizata potrivit propriei sale legi interioare.


Celibidache ramâne o personalitate ultra-celebra, dar gândirea sa muzicala transmite o imagine greu accesibila. Cum ati încercat sa aduceti mai aproape de public filozofia sa?

Filozofia sa nu este de fapt chiar asa de complicata. Când se adresa studentilor era câteodata foarte greu de înteles, fiindca utiliza notiuni neobisnuite, termeni folositi în cu totul alte contexte decât erau ceilalti obisnuiti. Dar când vorbeai cu el în mod normal si erai interesat de teoriile sale puteai dobândi explicatii destul de clare. În film a fost foarte deschis si comunicarea cu el deosebit de fluenta, asa ca nu a fost deloc greu pentru mine sa-i transmit teoriile catre public. Am avut astfel posibilitatea sa combin în film fragmente din interviuri si cursuri ale sale cu exemple din repetitiile cu orchestra sau cu demonstratii de pe parcursul seminariilor, de exemplu momentul în care a lucrat cu un cvartet de coarde. Astfel se poate întelege destul de bine ceea ce dorea si cred ca am reusit sa transmit aceste lucruri publicului.


Cum a fost colaborarea dintre dumneavoastra si Sergiu Celibidache pe parcursul filmarilor, stiut fiind ca dirijorul român era destul de reticent fata de tot ceea ce însemna înregistrare?

Da, acest lucru este valabil mai ales în ceea ce priveste concertele sale, fiindca era foarte refractar în a fi înregistrate, considerându-le un fel de fotografii lipsite de viata, dar în privinta procesului de lucru era cu totul altfel si a avut mereu deschiderea pentru ca munca sa, repetitiile sa fie facute publice, prin imagini televizate sau radiofonice, astfel încât ascultatorii si telespectatorii sa înteleaga cât mai mult din munca sa muzicala. Din aceasta cauza pe parcursul filmarilor a fost destul de deschis. În ce ma priveste, din momentul în care si-a dat acordul pentru filmari, practic totul a fost permis, iar Celibidache era un om care îsi respecta cuvântul dat.


Ce parere a avut Celibidache dupa vizionarea documentarului?

A spus "E bine facut. Si acum, ce vrei sa faci cu el?" Cam asta a fost tot (râzând).


Ati studiat filozofia, regia de film si apoi v-ati continuat cautarile în domeniul muzicii. Putem vorbi de o metoda a lui Celibidache prin care ne putem apropia de adevar într-un sens mai larg decât cel al muzicii? Care credeti ca a fost cea mai importanta lectie a lui Celibidache?

Cred ca lectia lui a fost aceasta cautare a estomparii personalitatii si de ascultare a structurii interioare a materialului muzical, un principiu care poate fi aplicat si în cazul altor arte. De exemplu, în activitatea mea regizorala, cum sa nu fortezi actiunea, ci sa realizezi de ce material dispui si cum se poate acesta dezvolta organic. În aceasta privinta cred ca a lasat o contributie deosebit de importanta ca gânditor.


Ce înseamna acest Premiu MIDEM pentru dumneavoastra si mai ales faptul ca vine la 18 ani de la realizarea filmului?

Da, este într-adevar ciudat si probabil este legat de faptul ca filmul a aparut pentru prima oara ca DVD abia anul trecut. Bineînteles ca atunci când l-am realizat nu am crezut ca va avea o asemenea importanta, era primul meu film mai mare, dar cu toate acestea ma bucur ca intereseaza înca si ca arta lui Celibidache se mentine în actualitate. Premiul ma bucura fiindca este o distinctie foarte importanta si sper ca îmi va usura munca viitoare.


Interviu realizat de Ioana Marghita