În 4 februarie 2010, la sediul Institutului Cultural Român din Londra - recitalul lunar al Societatii "Enescu" din capitala Marii Britanii. Pe afis, între alte lucrari de Ravel, Schubert si Schuman - Suita "Impresii din copilarie" op.20 de Enescu, propusa de doi muzicieni francezi care ne vor vizita, la Bucuresti, în viitoarea editie a Festivalului "George Enescu": violonistul Philippe Graffin (foto) si pianista Claire Désert (foto).

Philippe Graffin are 46 de ani, a studiat cu Joseph Gingold si Philipp Hirschorn si a imprimat pentru case importante de discuri - între care "Hyperion". Martha Argerich, Yehudi Menuhin, Mstislav Rostropovici sunt câtiva dintre marii artisti cu care a urcat pe scena, iar compozitori precum Rodion Scedrin si Philippe Hersant i-au dedicat lucrari; si aceasta, poate si pentru ca Philippe Graffin este deschis atât la nou, cât si la ceea ce altii, înaintea sa, au ocolit, din diverse motive, în partea consacrata a repertoriului violonistic.

Philippe Graffin a imprimat Suita "Impresii din copilarie" cu partenera sa de recital din 4 februarie, pianista Claire Désert, absolventa a Conservatorului din Paris si câstigatoare a unui premiu "Victoires de la Musique Classique", pentru imprimari ale concertelor pentru pian de Skriabin si Dvorak.

Este îmbucurator ca alt violonist renumit este interesat de muzica lui Enescu. Spuneti-ne parerea dvs. despre compozitorul de secol XX Enescu, despre compozitorul român Enescu si despre acesta privit ca autor care a îmbogatit repertoriul pentru vioara.

Ceea ce ma fascineaza la compozitorul Enescu este, bineînteles, faptul ca a fost el însusi violonist. Cred ca modul în care îl întelegem astazi ramâne influentat de faptul ca, fiind un violonist atât de faimos, îl consideram, ca si pe Kreisler, un violonist care a si compus. Ei bine, eu sunt însa de parere ca el a fost un mare creator, în primul rând, care s-a întâmplat sa si cânte minunat la vioara. Dar, desigur, întelegerea de catre Enescu a specificului violonisticii a fost mai buna decât a oricui altcuiva. Este o binecuvântare ca un asemenea compozitor - care a avut o contributie majora la muzica secolului XX, comparabila cu cea a lui Bartok - a înteles atât de bine vioara si i-a acordat importanta pe care o merita, venind din acea lume, a României natale, unde vioara este atât de importanta, cu o mare traditie lautareasca.


Când si cum l-ati descoperit pe Enescu?

Îl stiu pe Enescu dintotdeauna pentru simplul motiv ca, pe când eram copil, am fost puternic influentat de personalitatea lui Yehudi Menuhin. Îmi amintesc ca am început sa studiez vioara dupa ce am urmarit o înregistrare cu Menuhin vorbind despre viata, despre copilaria sa si despre studiile cu Enescu; asa ca am fost întotdeauna constient de importanta compozitorului român. Apoi, a însemnat o mare onoare pentru mine sa-l întâlnesc personal pe Menuhin si sa lucrez cu acesta câteva lucrari - spre exemplu, Poemul de Chausson - tin minte ca l-am studiat înainte de a-l imprima împreuna. As putea spune ca prezenta lui Enescu se simtea în fiecare detaliu, în solutiile de digitatie... Menuhin era deja în vârsta dar pot spune ca, pentru el, în viziunea sa asupra lumii, cea mai importanta persoana ramânea Enescu. Vreau sa subliniez si ca propria mea viziune repertoriala a fost influentata de cea enesciana.

Sunt uimit ca s-a nascut într-o lume în care, la început, a fost considerat compozitor modern, pentru a-si încheia viata putând sa asculte opusurile unor Pierre Boulez sau Michael Tippett - spre exemplu; o revolutie incredibila pentru o singura viata - probabil una dintre cele mai importante din istoria limbajului muzical, a istoriei muzicii, iar eu îi sunt foarte recunoscator lui Enescu pentru ca a avut o asemenea inteligenta muzicala care i-a permis sa asimileze noul. Opusurile violonistice pe care mi le-a lasat îmi sunt foarte dragi - asa cum e si cazul suitei "Impresii din copilarie"...


Cât de dificila a fost apropierea de Suita " Impresii din copilarie  " ? Aveti o metoda de lucru, de abordare a opusurilor noi? - pentru ca am citit despre afinitatea dvs. pentru creatia contemporana si pentru lucrarile mai putin cunoscute.

În ceea ce priveste Suita "Impresii din copilarie", Enescu a descris dupa-amiaza unui copil, ca amintire foarte precisa a unui copil de 5 ani, apoi seara acelei zile, noaptea si rasaritul soarelui... Este o descriere foarte exacta a unei amintiri din copilarie, asa ca muzica vorbeste prin ea însasi, cu mare forta expresiva. A trebuit sa înteleg cumva acea lume - pe care mi-as fi dorit sa o fi cunoscut, a României sfârsitului de secol al XIX-lea, vazuta prin ochii copilului Enescu. Lucrarea - atunci când privesti partitura - pare extrem de complexa, a fost scrisa cu foarte, foarte mare atentie pentru fiecare detaliu de expresie pe care Enescu a dorit-o, pentru fiecare acord si fiecare sunet Îi sunt înca o data recunoscator ca a lasat indicatii atât de precise în privinta interpretarii fiecarui sunet; asa ca putem respecta nu numai spiritul, si litera lucrarii.


Ati mai cântat sau fie si numai studiat alte opusuri de Enescu?

Da, am cântat Sonata a III-a op.25, am cântat o transcriptie pentru cvartet de coarde a primei Rapsodii Române, realizata de Vladimir Mendelssohn - care îmi place foarte mult -, am cântat Sonata a II-a pentru vioara si pian, "Octetul" - în urma cu un an, o piesa de geniu... Am abordat, deci, nu putine dintre creatiile sale, dar vreau sa ma ocup si de altele - abia astept, de exemplu, sa interpretez cel de-al doilea Cvartet cu pian, o lucrare pe care o iubesc...


Credeti ca Enescu este, în momentul de fata, îndeajuns de mult cântat sau este nevoie, în continuare, sa fie facut cunoscut?

Cred ca muzica lui Enescu a fost cu mult înaintea timpului sau; o muzica de o mare bogatie. Lucrari foarte populare - precum prima Rapsodie Româna sau ca Sonata a III-a "în caracter popular românesc" - alta creatie de geniu, atemporala - sunt cele mai usor de înteles. Însa am convingerea ca, odata cu trecerea timpului, Suita "Impresii din copilarie", spre exemplu, va deveni parte a marelui repertoriu violonistic si cred ca vom descoperi si lucrari de maturitate ale sale, care vor fi cântate si pretuite de muzicieni...


Cum ne-ati vorbi despre partenera dvs. din acest recital, pianista Claire Désert, cu care ati si înregistrat, de altfel, Suita " Impresii din copilarie ť?

O consider printre cei mai importanti pianisti francezi. Sunt foarte norocos sa am ocazia sa colaborez cu ea, este o muziciana foarte devotata, care apreciaza foarte mult Suita "Impresii din copilarie" - o calitate pe care nu întâlnesti la multi dintre pianistii de astazi pentru ca lucrarea este foarte dificil de învatat, ceea ce poate fi descurajant... Lui Claire Desert îi place suita, îi place sa o interpreteze si îi sunt recunoscator pentru asta.


Interviu realizat de Stefan Costache