Solistele...
Alina Ionescu, nascuta în Bacau, a studiat pian si canto la Liceul de Arta de aici, continuând pregatirea muzicala la canto în Bucuresti, la Liceul de Muzica "Dinu Lipatti", apoi la clasa Mariei Hurduc din cadrul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti. Dupa absolventa, în anul 2005 a obtinut o bursa Erasmus în Germania la Stutgart. Alina Ionescu a fost premiata la concursurile din Tulcea, Braila, Ploiesti, s-a aflat în fata publicului în recitaluri (la Bucuresti, Bacau, Vidin-Bulgaria) si în spectacole cu trupa Operettebuhne Wien (în Germania, Austria, Olanda, Danemarca, Elvetia, Italia), participând din anul 2000 la concertele Corului Filarmonicii "George Enescu" al carei membru este. Cântareata îsi completeaza activitatea cu pregatirea unui doctorat sub îndrumarea prof. univ. dr. Serban Soreanu.

Pianista Ana Maria Ciornei s-a format la Liceul de Muzica "George Enescu" - clasa Gabrielei Stepan, absolvind Academia de Arte "George Enescu" din Iasi sub îndrumarea prof.M.D.Raducanu. A urmat si cursuri de perfectionare la Bucuresti, devenind din 2008 doctorand sub pregatirea prof. univ. dr. Serban Soreanu. Ana Maria Ciornei a obtinut premii la competitii de pian în tara (concursul "Dinu Lipatti") si în strainatate ( în localitatea Markopoulon-Grecia). În perioada 1992-97 a urmat cursuri de maiestrie (cu Martin Hughes, Hans Leygraf, Tatiana Pikaizen) si de muzica de camera (cu Anton Diaconu si Rocco Filippini). O gasim pe scena alaturi de violonistii Cristian Suvaiala, Mihai Morna, Narcisa Mihaescu, de pianistele Sofia Kontossi, Maria Pricope, Olga Podobinschi (pian la patru mâini), de soprana Mirela Zafiri si de mezzosopranele Aura Twarowska si Alina Ionescu).

Lieduri si cântece de început de secol XX

Artistele au ales un repertoriu în limbile franceza si spaniola.
S-a auzit pentru început ciclul enescian Sapte cântece pe versuri de Clement Marot, interpretat în caracterul fiecarui text si respectându-se atmosfera suav- sprintar-nobila a cunoscutei creatii. A sunat apoi "Chanson bleue et brune" de Alfred Alessandrescu pe versuri de Elena Vacarescu - sonoritati ale tristetii nostalgice de iubire însingurata, la amintirea unor "ochi albastri si bruni, cu inima înghetata ca luna alba, alba...".

Aveti nevoie de Flash player 9 pentru a reda acest continut

A fost a atacata apoi creatia unui muzician francez despre ale carui compozitii s-a spus ca "au o fata vesela sau una trista": Francis Poulenc. Alina Ionescu a etalat aici (în tonalitati si moduri incerte) suma amuzata de sentimente, tânjiri sau false invidii stârnite de sase animale (Dromaderul, Capra de Tibet, Lacusta, Delfinul, Racul si Crapul) poetului Guillaume Appolinaire, autorul versurilor, alese de compozitor pentru lucrarea sa "Le Bestiaire". Solista vocala a parasit apoi scena pentru a înlesni începerea "momentului Satie" din program. Am ascultat-o mai întâi pe Ana Maria Ciornei într-o spunere de cautari într-un spatiu nostalgic cu veniri si re-veniri de tristeti si blânde voiosii, de pasiuni si linisti, în ...sonorele elucubrari ale celor "Trei Nocturne" pentru pian. Tot din creatia acestui compozitor (apreciat ca excentric si precursor al suprarealismului, dar si ca... mai mult geniu decât cabotin), Eric Satie, au fost cele "Trei melodii din 1916", redate de Alina Ionescu si Ana Maria Ciornei. "La statue de bronze" (versuri Leon Paul Fargue, "Dapheneo" (versuri M.God) si "Le Chapelier"- dupa Alice în Tara Minunilor (versuri René Chalupt) au sunat dansant, susurat si...pasionat. Ana Maria Ciornei a ramas din nou singura pentru a oferi lucrarea "Sporturi si Divertismente", tot de Eric Satie, cu cele 20 de piese care o alcatuiesc, un colaj de miniaturi ludice, antrenante în care se recunosc semnalul Desteptarea, temele "Marseillaise"-ei sau cântecului popular "Au pieds de ma brune", alaturi de mars, tango, polca. (titluri: Balansoarul, Vânatoarea, Pescuitul, Baia în mare, Flirtul, Focul de artificii sau Tenisul). Ultima creatie din program au fost cele "Cinci cântece negre" un "slagar" al compozitorului spaniol Xavier Montsalvatge pe versuri ale unor poeti ca Rafael Alberti, Nicolas Guillen, Nestor Lujan, sau Idelfonso Peredar Valdes.Ritmurile pregnante, caracteristice Antilelor si Cubei sustineau melodii despre frumusetea fetei creole, despre somnul unui negrisor, despre dans, despre habanera, despre glumele sau tâlcurile acelei lumi de peste ocean.

Reactii

Solistele au oferit un program bine pregatit, curat intonational, redat cu maturitate, artistic, într-o buna cunoastere a stilului liber al perioadei componistice alese. Ele dovedesc munca "de echipa", dar si talentul, acel dar al simtului muzical "pur-sânge" care reiese odata în plus când doi interpreti se simt perfect unul pe altul într-un act muzical. Publicul a aplaudat si a cerut bis, onorat cu celebrul cântec de George Gershwin "Voi construi o scara catre Paradis".

Tatiana Ghenuche Galan