În seara zilei de 3 februarie 2010 am asistat la un concert organizat de Institutul Cultural Român, la prestigioasa Sala Cortot de la École Normale din Paris, concert ce a omagiat personalitatea poetei de origine româna Anna de Noailles, al carei salon a atras intelectualii cei mai cunoscuti ai epocii (de la Proust, André Gide, Paul Claudel, Paul Valery, pâna la Colette, Cocteau, August Rodin si Max Jacob).

Prima impresie care a frapat, intrând în sala, a fost publicul numeros. De la societatea burgheza a parizienilor-români stabiliti în Franta de mult timp la elevii Scolii Normale de Muzica, de la tineri la vârstnici, un public variat si entuziast. Seara a început cu cuvântul de deschidere al Magdei Cârneci, directoarea Institutului Cultural Roman din Paris, urmata de un discurs al Eugeniei de Bracovan, nepoata poetei Anna de Noailles.

Concertul a fost conceput ca alternanta între poeme recitate si momente muzicale. Actrita Lucia di Carlo a recitat cu sensibilitate si bun gust poeme ale Annei de Noailles ("La vie Profonde", "Exaltation"). Am remarcat tinuta muzicala a pianistului Andrei Vieru ce a acompaniat cu relief si emotie 4 melodii, Počmes grecs de Louis Vierne pe versuri de Anna de Noailles. Soprana Mihaela Mingheras s-a integrat mai putin fericit în ambianta muzicala a serii, printr-un timbru tern în registrul mediu si o abordare monocroma a partiturii (fie ca a fost vorba de liedurile lui Vierne, de lucrarea lui Saint-Saens pentru vioara, pian si soprana "Violons dans le soir" sau de Respighi, "Il Tramonto", o lucrare cu accente veriste si culori armonice impresioniste).

Cvartetul "Lalo", format din muzicieni ai Orchestrei din Lille - Fernand Iaciu, Ines Greliak, Anne Le Chevalier si Jean Michel Moulin, a fost convingator ca omogenitate camerala în Cvartetul de Ravel, în ciuda unei interpretari nu întotdeauna inspirate. Violonistul de origine româna Fernand Iaciu s-a remarcat prin muzicalitate si temperament în Violons dans le soir de Saint-Saens.

Andrei Vieru, un muzician rafinat si interiorizat, a interpretat Messa neagra a lui Skriabin cu poezie si sunet transcendent, însa nu a reliefat îndeajuns caracterul Ťdiabolicť si temperamental al acestei lucrari foarte dificile, în opinia noastra.

În concluzie - o seara interesanta, care ar fi putut parea însa prea lunga, în lipsa unei constructii dramaturgice a gradarii tensiunii momentelor si a omogenitatii din perspectiva calitatii muzicale a participantilor.