Brazilia a primit jazz-ul pentru a-l îmbina cu samba, dăruind lumii bossa-nova. În acelaşi timp, America a primit mulţi muzicieni brazilieni care au influenţat peisajul. La începutul anilor '80, mediul muzical american, cel al instrumentiştilor, predominant masculin, a fost "tulburat" de o atrăgătoare prezenţă blondă din Brazilia care-şi dorea o carieră de scenă şi studio, cot la cot cu cei mai grei muzicieni ai momentului. A fost primită cu prietenie, dar nimeni nu ştia de fapt cu ce capacitate muzicală are de-a face decât în momentul în care s-a aşezat la pian şi i-a lăsat pe toţi pe gânduri, convinşi că aparenţele înşală.

De atunci, Eliane Elias reprezintă una dintre cele mai puternice voci braziliene ale jazz-ului contemporan, un instrumentist redutabil, trecut şi prin densitatea unor grupuri de genul Steps Ahead şi sublim articulată într-o discografie impecabil alcătuită şi o prezenţă scenică imposibil de neglijat. Cam tot ce apare sub numele Eliane Elias, poartă prin pian şi voce marca unic colorată a muzicii braziliene.

"Dance of Time" este o apariţie aşteptată şi pe deplin savurată, un album inspirat şi evoluat în plan muzical, menţinând acelaşi nivel al excelenţei, adresând unui public extins ceea ce de obicei se ascultă într-un cerc mai selectiv: muzica fără impurităţi, impecabil şlefuită de cei mai buni artişti.