Europa a devenit continentul adoptiv al jazz-ului, dezvoltînd o scenă și o școală care mențin fenomenul în permanentă stare de evoluție, de îmbogățire. Soliști senzaționali, formule perfect alcătuite, personalități care ajung simbolurile unei culturi de sine stătătoare. Vorbind de perfecțiunea alcătuirii, ajungem la Phronesis, una dintre cele mai spectaculoase și puternice alcătuiri de trio de pian de prin 2005 încoace. ”Parallax” a apărut ca o culme, în 2016, iar după un an se întâmplă exact ce ar fi așteptat orice iubitor de jazz cuprins de hipnoza Phronesis: ”The Behemoth”, un album cu cele mai bune piese ale lor, orchestrate pentru big band de un aranjor mare, în persoana lui Julian Arguelles, cu distribuția solistică pe mai multe instrumente și cu ținuta unui album din categoria celor care rămân mai multă vreme în rotație. Audiția repetată aduce noi și noi straturi și nuanțe și se datorează în primul rînd fascinației, plăcerii cu care asculți această muzică pe care o înțelegi și o simți din prima și de care te atașezi imediat. Nu asculți ca să înțelegi, ci pentru că pur și simplu îți place din cale-afară. Toate acele abile compoziții reapar augmentate și colorate, pe aceeași solidă bază de consistență dată de trio, în interpretarea Big Band-ului Radio din Frankfurt. Jasper Høiby, Ivo Neame și Anton Eger își dezvoltă mediul, în cea mai potrivită și elevată companie, pentru unul dintre cele mai bune albume ale anului.