Începem un nou sezon cu momente spectaculoase, noi tendinţe şi cei mai reprezentativi artişti ai genului, prinşi de momentul actual. Noutatea e bine ancorată în tradiţie, în timp ce jazz-ul în zilele noastre înseamnă mai mult decât swing sau gama de blues. Toate acestea, într-un cadru prietenos şi accesibil.

Încă de la prima sa apariţie pe disc, pe albumul "The Idiom", lansat de Randy Brecker în 1987, pianistul David Kikoski şi-a arătat capacitatea nelimitată de a improviza şi swingul, plus sensibilitatea ca interpret de balade. Ca şi autor, stăpâneşte complex armonia şi are tot timpul surprizele la el, astfel încât toate repertoriile de album şi concert ne aduc jazz-ul clasic şi modern în cea mai estetică împreunare. Colegii de trio sunt fabuloşii instrumentişti Joe Martin la contrabas şi Justin Faulkner la baterie, iar atmosfera reproduce acel cadru ideal în care o capodoperă sau un super-grup se naşte din prietenia dintre muzicienii care se întâlnesc, ascultă muzică împreună, au idei, apoi desăvârşesc această relaţie în studio. Pe lîngă piesele proprii, recunoaştem teme scrise de Pat Metheny, Charlie Parker sau Chick Corea, tratate cu aceeaşi atenţie la nuanţe şi la opţiuni personale rafinate.

Dacă ne gândim că toţi aceşti artişi sunt, prin ceea ce fac, victime în raport cu lumea muzicala industrializată, rezultatul muncii lor este incredibil. Dincolo de latura muzicală, acest gen de artişti pot fi oricând un impuls pentru cei care încă nu sunt convinşi că în cele din urmă, ceea ce laşi este rodul pasiunii tale, nicidecum cel al ambiţiilor concurenţiale. "Kayemode" este un superb album de jazz, cu mult swing şi pian eliberat de rigidităţi.