Nu a început studiul pianului de foarte devreme. Avea 8 ani atunci când a luat primele lecţii şi după debutul scenic la Seul s-a mutat în 2005 în Statele Unite ale Americii, pentru a studia cu Seymour Lipkin la celebrul Institut Curtis. A urmat Şcoala de Muzică Julliard, unde a lucrat cu Robert McDonald şi Şcoala de Muzică Mannes, de numele căreia îl leagă specializarea sub îndrumarea lui Richard Good. Trei instituţii de prestigiu, trei mentori cu greutate care reprezintă din start o carte de vizită impresionantă. Dar Yekwon Sunwoo, în vârstă de 28 de ani, înseamnă cu mult mai mult decât aceste recomandări abstracte. De-a lungul ultimilor ani s-a remarcat în cadrul unor competiţii importante, desfăşurând, în paralel, o activitate solistică din ce în ce mai intensă. În 2014 câştiga premiul I la Concursul Vendome din cadrul Festivalului de la Verbier iar în această vară a devenit primul sud-coreean câştigător al prestigiosului Concurs Van Cliburn din Fort Worth, Texas, Statele Unite ale Americii. O reuşită care l-a propulsat instantaneu în atenţia lumii muzicale internaţionale şi suntem convinşi că din acest punct încolo, cariera lui Yekwon Sunwoo va cunoaşte o amplificare firească. În 27 şi 28 noiembrie vom difuza la Radio România Muzical o parte dintre lucrările prezentate de pianisul sud-coreean în cadrul concursului Van Cliburn, pentru că la doar 13 zile după ce acesta a primit preţioasa Medalie de Aur a competiţiei, Casa Decca a şi lansat albumul intitulat Cliburn Gold 2017, inclus de Radio România Muzical în proiectul Discurile anului 2017.

Dincolo de virtuozitatea sa spectaculoasă, Yewkon Sunwoo impresionează printr-o muzicalitate de profunzime, o sensibilitate a tuşeului şi o maturitate interpretativă care îl îndepărtează de clişeul imaginii interpretului asiatic asociat versiunilor seci, lipsite de emoţie. Simţi că toată fiinţa sa se concentrează asupra muzicii, dincolo de sunetele etalate cu dezinvolură de claviatură. Criticul muzical Scott Cantrell consemna în cotidianul The Dallas Morning News, referindu-se la evoluţia lui Sunwoo în cadrul competiţiei americane, că "tinde să accelereze tempoul, o problemă în general comună în rândul concurenţilor dar demonstrează o reală personalitate matură şi muzicală."

"Am câștigat destul de multe concursuri și m-am simțit cu adevărat emoționat și recunoscător. Dar cred că acum este prima data când am avut lacrimi în ochi, pentru că a fost, foarte obositor. Mă simt ca după o lungă călătorie în care la final, după ce a fost anunțat că cel care a câștigat am fost eu, m-au năpădit o mulțime de stări și pur și simplu emoțiile m-au copleșit" declara pianistul Yekwon Sunwoo după câștigarea primului loc în această vară la cea mai recentă ediție a Concursului Van Cliburn din Statele Unite ale Americii. Călătoria obositoare la care se referea muzicianul sud-coreean în vârstă de 28 de ani a constat în patru etape de concurs, fiecare dintre ele cu un cu totul alt tip de repertoriu, lucrări solo, două concerte pentru pian și orchestră și un cvintet de coarde, așadar un adevărat maraton interpretativ, o probă de forță și concentrare fizică și mentală. Tocmai de aceea, Concursul Internațional Van Cliburn este considerat un etalon în ceea ce privește excelența pianistică iar poziționarea pe podium îți asigură automat o vizibilitate excepțională. Pentru cei care urmăresc, de altfel, competițiile pianistice importante, numele lui Yekwon Sunwoo nu era deloc necunoscut, dimpotrivă, iar reușita din această vară a venit ca o confirmare a datelor sale artistice pe care le-a demonstrat de-a lungul acestor ani. Criticii i-au lăudat mereu expresivitatea şi frumuseţea sunetului dar şi maturitatea cu care îşi abordează repertoriul. Specializându-se în prezent la Hanovra, cu Bernd Goetzke, Yekwon Sunwoo va fi foarte ocupat pe parcursul acestei stagiuni, recitalurile ducându-l pe scena americană la Chicago, Houston, Los Angeles dar şi Vancouver iar pe cea europeană la Bruxelles, Copenhaga, Madrid şi în multe oraşe germane. În noiembrie a debutat alături de Orchestra Naţională Regală a Scoţiei dirijată de compatriotul nostru, Cristian Măcelaru, interpretând primul concert de Serghei Rahmaninov, autor prezentat, de altfel, şi în cadrul Concursului Van Cliburn, în vară, pianistul sud-coreean alegând însă cel de-al treilea său concert şi a doua sonată pentru pian.

Yekwon Sunwoo are o alură adolescentină şi o siluetă mai degrabă subţire pentru un autoproclamat gurmand, îndrăgostit mai ales de mâncarea din ţara sa de origine. De altfel, pianistul sud-coreean este un specialist în prepararea supelor sud-coreene dar şi a supei pho, o specialitate vietnameză foarte rafinată. Şi putem înţelege foarte bine similitudinea între pasiunea pentru asocierea ingredientelor subtile şi delicate şi jonglarea graţioasă între stările emoţionale pe care o realizează pianistul sud-coreean în interpretările sale, inclusiv, de exemplu, în cea de-a doua sonată, în si bemol minor, de Rahmaninov, un opus extrem de dificil pentru orice interpret care se încumetă să îl abordeze. Uneori ne întrebăm dacă Rahmaninov nu a compus anumite partituri şi cu o doză de sadism, altfel cum să înţelegem cuvintele sale cu privire la cel de-al treilea concert, despre care a spus că l-a scris pentru elefanţi. Descriere pe care o putem transfera şi către cea de-a doua sa sonată, un opus pe care însă Yekwon Sunwoo reuşeşte să îl redea cu un control impecabil între secţiunile furtunoase, cu pasajele strălucitoare de bravură şi cele lirice şi tandre.

La Radio România Muzical mai puteţi asculta de pe compact-discul apărut la Casa Decca, lucrări de Maurice Ravel, Percy Grainger, Joseph Haydn, Franz Liszt/Franz Schubert şi Marc-Andre Hamelin, în interpretarea lui Yekwon Sunwoo. Vă invit să o faceţi în 27 şi 28 noiembrie, de la ora 11.30.