După ce anul trecut, pianista Sînziana Mircea a lansat albumul ei de debut, "Nihil sine Deo" la Editura Casa Radio, clasându-se pe locul al treilea în topul realizat de ascultătorii postului Radio România Muzical în cadrul campaniei "Votează discul de muzică clasică al anului 2016", în luna septembrie a acestui an, muziciana a lansat cel de-a doilea album al său, cuprinzând, de asemenea, lucrări pentru pian solo. Înregistrările au avut loc în decembrie 2016, la Villa Bossi din Italia, reprezentând prima colaborare dintre pianista română şi Casa de discuri Sheva Collection.

Intitulat "Unending love" ("Dragoste fără sfârşit"), discul se deschide cu muzica lui Johann Sebastian Bach, la fel ca şi primul album al artistei, continuă apoi cu Piotr Ilici Ceaikovski, Isaac Albeniz, Christoph Willibald Gluck şi Franz Liszt, încheind cu muzică românească, Suita op. 10 nr. 2 de Enescu, o lucrare de bază în repertoriul pianistei. Aşadar, Sânziana Mircea abordează aici piese din zone stilistice diverse: porneşte de la muzica barocă, mergând apoi spre romantism şi muzica de secol XX. Însă ceea ce o ghidează şi o animă pe artistă în parcurgerea acestui periplu sonor este iubirea şi poezia. Inspirată de textele filosofului şi scriitorului indian Rabindranath Tagore, pianista Sânziana Mircea scrie pe broşura care însoţeşte discul său: "Nu ştiu să scriu poezii, dar ador să le citesc, la fel cum iubesc poezia muzicii şi muzica poeziilor de dragoste şoptite. Albumul meu este un Poem Sonor dedicat Iubirii, în toate formele sale. Rezonează cu versurile faimosului poem "Unending love" (Dragoste fără sfârşit) al lui Rabindranath Tagore: "Inima mea fermecată a făcut şi refăcut colierul de cântece / Pe care îl primeşti în dar şi-l porţi în jurul gâtului în multele tale forme / Viaţă după viaţă, eră după eră, pentru totdeauna". Sânziana Mircea completează: "În cel mai minunat mod, poetul meu preferat bengalez aduce împreună filosofia şi religia, amestecate cu emoţiile profunde pe care noi toţi le trăim de-a lungul vieţii". Pianista Sânziana Mircea îşi explică astfel demersul artistic şi ne transmite că muzica pe care o propune pe acest disc are sensuri profunde şi un substrat literar. Ea demonstrează că este o muziciană pasională, expresivă şi matură, în ciuda tinereţii sale, cu o cultură solidă şi o personalitate şarmantă. Lucidă şi inteligentă, pianista abordează repertoriul de pe acest album cu rigoare stilistică, având, în acelaşi timp capacitatea de a exprima emoţie.

Dintre înregistrările de pe discul "Unending love" am remarcat interpretarea energică a Preludiului din Cantata BWV 29 intitulată "Îţi mulţumim, Dumnezeule" de Johann Sebastian Bach, în aranjamentul lui Wilhelm Kempff, dar şi piesa "Venezia şi Napoli" din setul de suite "Ani de pelerinaj" de Franz Liszt, o lucrare plină de efervescenţă, lirism şi culori sonore variate. Suita se deschide cu Gondoliera, o piesă bazată pe un popular cântec veneţian, având melodii cu parfum italian. Pianista Sânziana Mircea ne poartă într-o atmosferă pitorească, nostalgică, fără a deveni sentimentală. Partea a doua, Canzone, inspirată de opera rossiniană "Otello", este încărcată de dramatism şi sonorităţi întunecate. În ultima piesă din suită, Tarantella, care are o scriitură mai îndrăzneaţă şi complicată, pianista Sânziana Mircea îşi etalează calităţile tehnice şi o virtuozitate strălucitoare.

Discul se încheie cu Suita a II-a op. 10 în Re major de George Enescu, lucrare compusă între anii 1901 şi 1903 la Paris şi dedicată pianistului şi compozitorului francez Louis Diemer. Piesa îmbină elemente ale neoclasicismului francez şi ale impresionismului şi aminteşte de eleganţa suitelor de dans baroce. Pianista Sânziana Mircea descrie această suită, în broşura care însoţeşte discul ca o piesă "exuberantă, o bijuterie care sclipeşte ca o stea, cu fantezie sau strălucire, splendidă în noaptea înstelată, într-un univers fără sfârşit.". Lucrarea începe cu Toccata, ale cărei structuri acordice au sonorităţi de clopote. Pianista Sînziana Mircea conturează cu delicateţe planurile sonore, etalând o tehnică solidă. Partea a doua, Sarabanda, în tempo lent, are armonii complexe şi o scriitură care ne duce către sonorităţile harpei. Urmează superba Pavană în care interpreta ne poartă, cu un tuşeu delicat, într-o atmosferă de nostalgie şi linişte interioară. Suita în Re major de Enescu se încheie cu un Bouree plin de vitalitate şi sonorităţi explozive, redate de pianista Sânziana Mircea cu un simţ ritmic precis şi o energie molipsitoare.

Vă propun să ascultaţi aceste imprimări de pe albumul "Unending love" luni şi marţi (11 şi 12 decembrie), de la ora 11.30, la CD Review, în cadrul emisiunii "Arpeggio".