Pianistul Lucas Debargue, unul dintre cei mai talentaţi şi nonconformişti pianişti ai generaţiei tinere, născut la Paris în anul 1990, este apreciat pentru viziunea sa artistică originală şi pentru creativitatea sa, el luându-şi sursele de inspiraţie din literatură, pictură, cinematografie şi jazz, pentru a etala un stil interpretativ personal şi un repertoriu selectat cu atenţie. De altfel, şi drumul său în carieră a fost unul mai puţin obişnuit: a început să studieze pianul relativ târziu, la vârsta de 11 ani, iar după puţin timp s-a reorientat către literatură, absolvind Universitatea Diderot din Paris. Deşi s-a concentrat pe acest domeniu, şi-a găsit timp pentru a cerceta lucrări reprezentative din repertoriul dedicat pianului. Abia la 20 de ani a revenit la studierea pianului în mod profesionist, în urma unei întâlniri cu celebra profesoară Rena Şereşevskaya, care i-a oferit posibilitatea de a se perfecţiona în cadrul clasei sale, la Şcoala de Muzică "Alfred Cortot" din Paris. Din acel moment au trecut doar patru ani până la cel mai important succes al carierei lui Lucas Debargue, clasarea pe locul al IV-lea în finala prestigiosului Concurs "Ceaikovski" de la Moscova, ediţia 2015. El a primit atunci şi mult-râvnitul Premiu al Criticilor Muzicali din Moscova, pentru "talentul său incredibil, viziunea artistică şi libertatea creativă". Ca urmare a acestor distincţii, pianistul acum în vârstă de 27 de ani a fost invitat să concerteze pe scene renumite din Europa, America de Nord şi Asia, în compania unor dirijori ca Valery Gergiev, Mihail Pletniov, Vladimir Spivakov sau Tugan Sokhiev. Dar, la fel de importantă pentru ascensiunea sa a fost şi semnarea unui contract cu casa de discuri Sony, imediat după concursul de la Moscova. De atunci, pianistul a înregistrat patru albume, realizările sale fiind deja remarcate şi răsplătite: anul trecut a primit prestigiosul premiu "Echo Klassik", iar în urmă cu câteva zile a fost nominalizat la ediţia a 25-a a Premiilor "Les Victoires de la Musique Classique", la secţiunea "Solist instrumentist", urmând ca gala de decernare a premiilor să aibă loc în 23 februarie.

Din discografia lui Lucas Debargue, vă propun cel mai recent album, lansat în luna noiembrie 2017. În acest nou album al său, artistul continuă să exploreze muzică mai puţin cunoscută, propunând, pe lângă două piese reprezentative din creaţia pentru pian - Sonatele nr. 13 şi 14 de Franz Schubert, o lucrare monumentală dar rar interpretată, Sonata nr. 2 compusă de Karol Szymanowski în anul 1911. Despre această alegere repertorială, pianistul spune: "Simt că este o mare datorie să aprofundez cât mai mult unele lucrări deja cunoscute de muzicieni şi de public, cum sunt sonatele de Schubert, mai ales cea în La major, dar, în egală măsură, să ofer ocazia ascultătorilor de a descoperi unele piese pe care nu le pot audia prea des". În interpretarea sa, Lucas Debargue trasmite trăiri emoţionale intense şi uneori întunecate, mai ales în Sonata nr. 14 în la minor de Schubert şi în cea de Szymanowski, creând astfel punţi de legătură între cele două lucrări care, la prima vedere, par diferite. Melancolia şi atmosfera mohorâtă şi misterioasă ce caracterizează sonata amintită de Schubert sunt redate perfect de pianist. Şi din partea a doua, Andante, străbate caracterul nostalgic, însă în tonalitate majoră şi ritmuri lente, într-un discurs sonor elegant, de o gingăşie aparte. Iar în mişcarea finală, Allegro vivace, pianistul alternează cu rafinament momentele de tensiune şi cele de relaxare, etalând o tehnică superb perlată şi sonorităţi frenetice.

A doua lucrare de pe album este Sonata nr. 13 D 664 în La major compusă în anul 1819. Spiritul liric şi optimist caracterizează această piesă pe care pianistul Lucas Debargue o abordează cu naturaleţe, într-o manieră matură, autentică şi meditativă. În prima parte, Allegro moderato, interpretarea rafinată şi serenă a muzicianului pune în lumină caracterul melodios al discursului sonor, urmând ca partea secundă, Andante, să transmită o atmosferă intimă şi poetică. Iar finalul Allegro este redat cu însufleţire şi vervă ritmică de pianistul Lucas Debargue, care ne oferă, iată, o versiune interpretativă personală şi convingătoare a Sonatei nr. 13 în La major de Franz Schubert.

Ultima lucrare de pe acest album al lui Lucas Debargue este Sonata nr. 2 op. 21 în La major de Karol Szymanowski, compusă în anii 1910-1911 şi dedicată Nataliei Davidoff, o prietenă din Rusia a compozitorului. Prima audiţie a avut loc pe 1 decembrie 1911 la Berlin, în interpretarea pianistului Artur Rubinestein, care a prezentat lucrarea câteva zile mai târziu la Munchen, Cracovia, Viena şi Leipzig. Deşi nu este o lucrare foarte cunoscută şi interpretată în zilele noastre, Sonata a doua de Szymanowski a beneficiat de câteva versiuni discografice remarcabile, prima, care datează din anul 1950, aparţinându-i pianistului Sviatoslav Richter. Au mai urmat apoi alte imprimări realizate de pianiştii Martin Jones, Raymond Clarke, Martin Roscoe, Sinae Lee, Peter Schmalfuss şi Anu Vehviläinen, cea mai recentă versiune fiind cea a lui Lucas Debargue. Pianistul francez nu se află, de altfel, la prima încercare de a aduce în faţa publicului lucrări mai puţin cunoscute, el incluzând de asemenea în repertoriul său piese de Nikolai Medtner, Nikolai Roslavets şi Milosz Magin, dar creaţii proprii. În ceea ce priveşte Sonata a II-a de Szymanowski, interpretarea lui Lucas Debargue se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a lui Sviatoslav Richter, explorând caracterul sumbru şi învolburat al lucrării. Monumentala sonată este scrisă în stilul muzicii neo-romantice, cu un limbaj armonic neobişnuit, aflat într-o permanentă instabilitate tonală. Atmosfera incandescentă, stranie şi mereu agitată nu lasă loc de poezie în interpretarea lui Lucas Debargue. În schimb dificultăţile tehnice deosebite ale lucrării pun în lumină virtuozitatea, agilitatea şi forţa remarcabilă a pianistului. Sonata în La major de Szymanowki este o lucrare de dimensiuni considerabile, cu texturi elaborate şi planuri sonore complexe, piesă despre care însuşi compozitorul scria: "Nu cred că cineva se va încumeta să o interpreteze, pentru că este lungă şi diabolic de grea". Pianistul Lucas Debargue trece cu lejeritate peste detaliile tehnice întortochiate şi, mai mult decât atât, ne oferă o interpretare profundă, cu sonorităţi ample şi viguroase.

Albumul "Lucas Debargue - Schubert, Szymanowski" poate fi ascultat pe frecvenţele Radio România Muzical la "CD Review", în cadrul emisiunii "Arpeggio" (de la ora 11.30), în datele de 31 ianuarie, 1 şi 2 februarie.