De cele mai multe ori, geniul muzical se manifestă dezarmant, ciclic, dând impresia unei energii pe care doar cel ce o deţine o poate face înţeleasă şi benefică. Geniul apare, te lasă mască şi se retrage pentru a-şi recăpăta noi puteri. Maestrul de jazz revine de fiecare dată cu aceleaşi date, dând impresia unui nou început.

În cazul lui Pat Martino, această revenire este cu atât mai memorabilă când aflăm şi despre condiţia medicală din care aceasta s-a petrecut. Marele chitarist nu a avut nevoie de o pauză deliberat aleasă pentru reîncărcarea bateriilor, ci de o lungă perioadă de refacere dintr-o operaţie cauzată de un anevrism care i-a luat practic orice abilitate de a face muzică. 1987 a însemnat revenirea la o formă considerabilă, însă toată cariera, începută în anii '60, poate fi descrisă de titlul albumului apărut în 2017, într-un moment în care credeam că pauza înseamnă de fapt finalul.

"Formidable" ne menţin în preajma unui maestru, a omului capabil să-şi manifeste geniul indiferent de absurdul vieţii palpabile. Acum, aici, Pat Martino se manifestă suprem, punându-şi muzicienii într-un festin care recapitulează munca din trecut, atinsă de aerul contemporan. Albumul este excepţional prin contribuţia grupului, însă Martino este cel care-l face uimitor. El a transformat această sesiune de înregistrări în ceva unic, atemporal. Semnătura lui ne ajută să menţinem intensitatea a ceea ce dintotdeauna a fost formidabil: omul capabil de a construi ceva durabil, care să dea măcar impresia perenităţii.