Jazz-ul s-a format pe sistemul temperat cu un plus de libertate a expresiei și a construcției muzicale. Ascultând câteva teme esențiale de be bop, regăsim disciplina contrapunctică și complexitatea armonică cu care ne-a obișuit clasicul european. Marii compozitori sunt studiați și interpretați, iar geniul lor se propagă în toate fibrele jazz-ului, până în zilele noastre. Unul dintre cei mai bine impregnați este J.S.Bach, prin diverse abordări dar mai ales prin arta fugii și succesiuni armonice. Muzica lui a fost purtată pe balans de swing și dezvoltată sub diferite semnături dedicate.

Cu un alt fel de semnătură, cu un alt fel de jazz, dacă ținem cont de estetica improvizației, vine Brad Mehldau cu "After Bach", o nouă expunere solo, dominată clar de mai marele barocului. În loc să "jazz-ifice" teme de Bach, așa cum au făcut Jacques Loussier sau Modern Jazz Quartet până acum, Mehldau preia metodologia acestuia. Cinci din preludiile și fugile lui primesc răspunsul elaborat și modern, de secol XXI. Un recital fabulos de pian, în care două lumi muzicale își găsesc punctul de legătură, într-un echilibru estetic impecabil.

"After Bach" reprezintă o continuare firească pentru forma și nivelul unuia dintre cei mai mari pianiști ai momentului.