Un album lansat pe 6 iulie 2018 de casa Deutsche Grammophon - înregistrări semnate de Orchestra Simfonică din Boston, condusă de Andris Nelsons, o continuare a proiectului lor discografic dedicat simfoniilor de Dmitri Șostakovici. Pe acest album: Simfoniile a IV-a și a XI-a.

O serie de un "scandalos succes"

În 2015, când a pornit acest proiect, Andris Nelsons și Orchestra Simfonică din Boston și-au propus să înregistreze simfoniile de a a cincea la a zecea de Șostakovici - de aceea, proiectul s-a și numit 'Șostakovici în umbra lui Stalin'. Între timp, casa Deutsche Grammophon și artiștii au convenit să extindă proiectul la integrala celor 15 simfonii de Șostakovici - era de așteptat, după ce primele două discuri din serie, cu simfoniile a X-a, a V-a, a VIII-a și a IX-a, au primit două premii Grammy în ani succesivi, în 2016 și 2017 - adică la ultimele două ediții.

Și iată acum un nou disc din această serie de un "scandalos succes", cum a fost numită de Sunday Times: cu simfoniile a IV-a de Șostakovici și a XI-a.

Sunt înregistrări din concerte live susținute de Orchestra Simfonică din Boston, condusă de Andris Nelsons, dirijorul leton de 39 ani, o veritabilă vedetă a muzicii clasice de astăzi, care conduce două dintre cele mai importante orchestre din dincoace și de dincolo de Oceanul Atlantic - Gewandhaus din Leipzig și această Orchestră din Boston, parte a grupului "Big Five" al celor mai reprezentative orchestre americane.

Simfonia a IV-a de Șostakovici

Atu-ul lui Andris Nelsons este formarea sa foarte serioasă, în spiritul școlii ruse, dar și flexibilitatea și autenticitatea: într-un cuvânt, viața pe care o inspiră partiturilor pe care le interpretează. Și acest lucru este foarte pregnant și în înregistrarea simfoniei a IV-a de Șostakovici, o partitură mai dificilă și pentru interpreți, și pentru public. Este simfonia la care Șostakovici lucra în anul 1936, în perioada când a devenit un indezirabil al regimului stalinist, după ce Stalin însuși s-a declarat nemulțumit de opera Lady Macbeth din Mțensk și ziarul Pravda a publicat un articol despre "noroiul" din lucrările lui Șostakovici. Premiera Simfoniei a IV-a trebuia să aibă loc pe 11 decembrie 1936, însă Șostakovici a fost rugat să retragă partitura de la premieră, cu justificarea că lucrarea nu este conformă cu convingerile politice ale compozitorului. Sigur, Simfonia a IV-a era destul de departe, din punct de vedere stilistic, de simfoniile anterioare ale lui Șostakovici, puternic inspirate de melosul popular, deci patriotic. În timpul celui de al doilea război mondial, partitura pentru orchestră a Simfoniei a IV-a a fost pierdută; Șostakovici a refăcut identic partitura după o reducție pentru două piane și după moartea lui Stalin, din 1953, s-a gândit că totuși lucrarea ar putea fi cântată. Așa că lucrarea a fost interpretată în premieră abia pe 30 decembrie 1961, de Orchestra Filarmonicii din Moscova, dirijor Kiril Kondrașin.

Cred că în galeria interpretărilor de valoare ale secolului XXI pentru acestă dramatică și în același timp, plină de poezie, Simfonie a IV-a de Șostakovici va rămâne și această versiune semnată de Orchestra Simfonică din Boston, condusă de Andris Nelsons.

Simfonia a XI-a de Șostakovici

Simfonia a XI-a de Șostakovici ocupă un loc aparte în creația compozitorului rus - este prima simfonie scrisă în perioada post-stalinistă, care l-a marcat puternic pe Șostakovici. Simfonia a X-a a fost finalizată în 1953, adică în anul când s-a stins din viață Stalin. Șostakovici a trecut între 1936 și 1948 prin două epurări ideologice, statura sa de compozitor proeminent al generației sale, admirat și în străinătate, salvându-l probabil de la internarea într-unul dintre lagărele din gulag.

Simfonia a XI-a, cu subtitlul "Anul 1905", a fost scrisă în anul 1957; reflectă într-un mod aproape cinematografic revoluția care a avut loc în acel an în Rusia țaristă și care a fost unul dintre puținele evenimente sociale neconfiscate ideatic de propaganda comunistă - sau cel puțin, nu în măsura în care au fost alte astfel de evenimente. Au existat și alte comentarii - Șostakovici este născut în anul 1906, iar simfonia ar reflecta frământările generației sale, trecută prin două războaie mondiale și prigoana comunistă cumplită, mai ales cea din vremea lui Stalin. Simfonia a XI-a are o desfășurare aproape cinematografică: patru părți intitulate Piața Palatului, 9 ianuarie, Memorie eternă și Clopotul de alarmă.

Iar interpretarea Orchestrei Simfonice din Boston, condusă de Andris Nelsons subliniază încă mai mult acest aspect cinematografic al simfoniei, evocând în culori foarte proaspete frământările unui început de secol XX ale cărui evenimente au, încă, o puternică reverberație și aici, în România.