În luna martie 2018, dirijorul Daniel Barenboim a semnat un contract exclusiv cu Casa de discuri Deutsche Grammophon. Noi înregistrări, noi proiecte sunt anunțate în diverse formule de acest uluitor personaj din lumea muzicii, în directă legătură și cu împlinirea unui an de la inaugurarea la Berlin a unei noi săli de concerte - Pierre Boulez Saal în cadrul Academiei Barenboim-Said, acest centru în care se cultivă virtuți ca înțelegerea și comunicarea interculturală. În 14 septembrie a avut loc lansarea oficială a unui nou album semnat Daniel Barenboim, în calitatea sa de dirijor al Capelei de Stat din Berlin - integrala Simfoniilor de Johannes Brahms. Nu este prima sa integrală de acest fel, el înregistrând același material în 1993 cu Orchestra Simfonică din Chicago. Impecabilă alcătuire sonoră, beneficiind de experiența uriașă a acestui ilustru dirijor și a uneia dintre cele mai vechi orchestre europene care afișează cu mândrie anul 1570 ca moment de început al activității sale.

"Ne dorim să împărtășim ce se întâmplă atunci când interpreții explorează muzica la toate nivelurile - emoțional, senzorial, spiritual, intelectual", declara Daniel Barenboim cu ocazia semnării acestui nou contract discografic. "Muzica ne poate învăța atât de multe lucruri legate de modul în care poți fi uman, în care poți vindeca ceea ce este divizat și poți armoniza raționalul cu iraționalul, logicul cu intuitivul".

Desigur Daniel Barenboim este dirijorul care nu mai are nevoie să demonstreze nimăni acuratețea viziunii, implicit a afirmațiilor sale . Iar pentru această nouă integrală, singur declară faptul că a privit spre trecut, spre înregistrările lui Fritz Steinbach, urmașul lui Hans von Bülow și al lui Richard Strauss la Meiningen, cărora însuși Brahms le-a indicat tempo-urile și frazările pe care le-a dorit, s-a raportat la Arturo Toscanini, Fritz Busch și Wilhelm Furtwangler, ultimul deopotrivă analitic și emoțional în demersul său. Și a rezultat o versiune în tempo-uri moderate, de un romantism atât de profund încât unii comentatori îl consideră anacronic. Mai exact consideră faptul că Daniel Barenboim are în mod fericit curajul de a se exprima pe această linie deplin romantică într-o lume din ce în ce mai analitică.

O întâlnire cu o orchestră istorică, fosta Orchestră a Curții Regale a Prusiei, celebră în întreaga Europă pentru calitatea sunetului său, nu are cum să nu impresioneze, o orchestra dirijată de-a lungul timpului de Richard Strauss, Erich Kleiber, Herbert von Karajan și alții, readusă de Daniel Barenboim, după anii petrecuți în spatele cortinei de fier, în topul orchestrelor mondiale. El a fost directorul artistic al Staatskapelle din Berlin din anul 1992, iar de 18 ani este ales dirijor pe viață al acestui ansamblu. Au realizat împreună în decursul timpului nenumărate integrale - Beethoven, Bruckner, Elgar, această nouă integrală Brahms venind să completeze o carte de vizită impresionantă. Prin ce se individualizează această nouă versiune, dincolo de caracterul în modul cel mai firesc romantic ? Prin detalii, prin nuanțele infinitezimale și mai ales, suntem atenționați prin finalurile de frază, atât de rafinat puse în pagină. Sunetul are calități de o amplitudine deplină, rotunjimi rubensiene, densități emoționale care în mod cert își vor găsi un ecou puternic în sufletele sensibile. Ascultăm doar Brahms. (sâmbătă 15 septembrie, de la ora 13,00)