La începutul lunii ianuarie casa de discuri Decca a lansat o foarte cuprinzătoare compilație Claude Debussy, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la dispariția creatorului francez. Subtitlul pare ușor exclusivist - "când artiștii francezi interpretează Debussy". Intuim dorința de a prezenta versiuni definitive, interpretări general valabile oferite de francezi pe un teritoriu care le aparține, fără îndoială, dar în care nota de subiectivitate aduce întotdeauna un plus de varietate - cea care îmbogățește mereu "corola de minuni a lumii muzicale" dacă este să-l parafrazez pe Lucian Blaga.

Interpreți din generații mai vechi și mai noi regăsim în acest foarte amplu material - 3 compact-discuri care acoperă nu mai puțin de 6 decenii de înregistrări, începând cu Cvartetul Loewenguth, într-o versiune a Cvartetului de coarde în sol minor din 1957 și terminând cu pianista Helene Grimaud, în Preludiul "Catedrala scufundată" înregistrat în anul 2016. Între aceste două poluri apar la loc de onoare Pierre-Laurent Aimard, Pierre Boulez, Régine Crespin, Jacques Février, Maurice Gendron, Katia și Marielle Labèque, Pierre Monteux, Pascal Rogé, Manuel Rosenthal, Gérard Souzay, și alții. Dintre toți, singurul care a avut un contact direct cu un contemporan al lui Claude Debussy, posibil și cu Debussy însuși a fost dirijorul Pierre Monteux, șeful compartimentului de viole în orchestra care a fost dirijată de André Messager la premiera operei "Pelleas și Melisande" din 1902.

Cu alte cuvinte, această colecție Debussy - French Touch oferă și o perspectivă istorică prin accesul la vechile înregistrări dintr-o fonotecă extrem de valoroasă pentru cultura muzicală franceză , readucând în atenția noastră mari interpreți din generațiile mai vechi.

În ce termeni își arogă francezii această întâietate de-altfel firescă, în ceea ce privește stilul , maniera de interpretare a muzicii lui Claude Debussy ? Citez din prezentarea albumului: "fără mari efuziuni, mai mult în căutarea celei mai potrivite culori. Muzica lui Debussy , aidoma celei semnate Maurice Ravel este sensibilă, însă niciodată extravertită. Stilul lor se poate defini prin 3 cuvinte - claritate, pudoare, și sensibilitate. Chiar Debussy ar fi declarat acest lucru - spiritul francez, este ceva aidoma fanteziei în planul sensibilității "

Ca o concluzie, "Debussy - French Touch" prezintă creația autorului francez în ceea ce are mai valoros, la nivel de lucrări și versiuni interpretative. Ar fi frumos să rețineți acest album cel puțin într-un clasament afectiv al proiectului Discurile anului 2018.