Urmează: 15.25
Promo
Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29
Promo RRM
Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Discurile anului 2018

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Emmanuel Pahud - Solo la CD Review, 17 noiembrie 2018

Emmanuel Pahud, un nume care nu are nevoie de recomandări, se află în vârful ierarhiei flautiștilor la nivel mondial, are o discografie cu totul impresionantă ce acoperă, aș putea spune, aproape întregul repertoriu de profil sau ceea ce este mai important în acest registru. În egală măsură artistul nu se oprește din această căutare continuă, în dorința de a extinde și promova muzica pentru flaut. Ideea pe care o propune flautistul elvețian în ultima sa apariție discografică - dublul album "Solo" lansat în 4 mai sub sigla Warner, este prezentarea în alternanță a repertoriului baroc cu piese din secolele XX și XXI.

Apare în acest context ca un leit-motiv numele lui Georg Phillip Telemann, prin cele 12 Fantezii pentru flaut solo, care nu sunt interpretate în succesiune, ci, cum spuneam, în alternanță cu lucrări semnate Toru Takemitsu, Carl Nilsen, Pierre-Octave Ferraud, Arvo Pärt, Luciano Berio, Mathias Pintscher, Jork Widmann, Edgar Varese, Arthur Honegger. Ce declară Emmanuel Pahud în acest sens? "Am preferat să combin, să potrivesc aceste Fantezii de Telemann, de asemenea piesele lui Pierre-Octave Ferraud, cu alte lucrări care pot fi foarte diferite, dar care pot fi privite ca elemente ale aceluiași edificiu muzical. Telemann, Varese, Berio, toți au scris lucrări importante pentru flaut solo, stabilind pietre de hotar, repere în istoria acestui instrument".

Asistăm la o veritabilă strategie de a impune publicului repertoriul modern, cu armele unuia dintre cei mai valoroși flautiști ai momentului, de neegalat în ceea ce privește sunetul cu a sa puritate de cristal, expresivitatea și imagistica inedită. De-altfel Emmanuel Pahud este privit din această perspectivă a stilului de interpretare aidoma unui cameleon, adaptându-se mereu culorii muzicii, interesat de - îl citez din nou - " o viziune care creează punți sau oglinzi. Unele piese cer un ecou, altele un răspuns, propunând celor care ascultă să-și creeze propriile selecții, și astfel să descopere forța și coerența care apar din diferite asocieri sau juxtapuneri".

Impecabil înregistrat acest album "Emmanuel Pahud - Solo", cu intenția sa de a lărgi și promova într-o manieră extrem de subtilă, repertoriul modern/contemporan destinat flautului.

Marina Nedelcu