Poate fi o provocare, a asculta după Cantate de Johann Sebastian Bach, muzica lui Joep Beving. Astfel de la certitudinile sonore acestui pilon al umanității ajungem la căutările unui artist contemporan. Și le formulează în termeni filozofici - Solipsism, Prehension, Conatus, Henosis, acesta fiind titlul ultimului album lansat de olandezul Joep Beving, artist cunoscut la nivel mondial prin intermediul internetului (aflăm că este cel mai accesat pianist în streaming în momentul de față, acest fapt deschizându-i porțile Casei de discuri Deutsche Grammophone).

Neo-romantic în accepțiunea criticii, Joep Beving, aparent personaj gothic, trădează o natură contemplativă, scrie într-un limbaj extrem de accesibil, când minimalist, când efectiv romantic. Pianul vechi, moștenit din familie îi este instrumentul de bază, uneori oferindu-i un background orchestral, alteori electronic care se amplifică odată cu desfășurarea scenariului muzical. Ce declară compozitorul: "muzica mea este un experiment în comunicarea existențială, o credință în estetica absolută pentru a demonstra că există o realitate universală și metafizică". Tocmai această realitate ultimă este obiectul căutărilor sale.

Regăsim aceleași 12 sunete, aceleași armonii romantice, repetându-se uneori într-o manieră simplistă, într-un ambalaj modern familiar amatorilor de muzică de film, sau muzicii ambientale, ecouri din Vangelis, Philip Glass, Chopin, în două compact discuri realizate în colaborare cu ansamblul Echo Collective, Cappella Amsterdam, și violoncelistul Maarten Vos. Henosis în greaca veche este simbolul unității, ceea ce și-a propus Joes Beving, în ultimul său album lansat în aprilie 2019, sub sigla Deutsche Grammophone ca ultim capitol al unei trilogii. Este genul de muzică promovată pe internet, având o deschidere către zeci de milioane de ascultători.