Brazilia a primit jazz-ul încă de dinainte de bossa-nova, prin muzicienii care au format și menținut propria comunitate, prin filonul american, mai mult sau mai puțin influențat de savoarea locală, dar cu propria abordare, intuitivă și caldă, distinsă în rigoarea specifică genului. Muzicienii brazilieni de jazz formează o categorie aparte, iar pianistul și compozitorul Antonio Adolfo este un exemplu relevant, cu o discografie de peste 30 de albume și un repertoriu comparabil cu o întreagă istorie a muzicii americane, nord și sud deopotrivă.

Cu acest album, Antonio Adolfo, un exponent marcant al perioadei de inceput a fenomenului bossa-nova, revine la rădăcinile muzicale ale orașului său natal, Rio de Janeiro, ca un autentic "carioca". Povestea spune că în perioada 1958-1965, o stradă mică din zona Copacabana a căpătat denumirea de Beco das Garrafas, strada sitclelor, datorită vecinilor din clădirile mai înalte care aruncau cu sticle în semn de protest față de gălăgia de la locantele aflate la parter, unde tineri muzicieni dezlănțuiau samba, bossa-nova și jazz-ul acelor zile. Un loc ideal de întâlnire a artiștilor, acolo unde adolescentul Antonio Adolfo și-a hrănit entuziasmul pentru ceea ce înseamnă samba-jazz, genul pe care-l va dezvolta o întreagă carieră.

"Samba Jazz Alley" este acum strada lui, fosta lui școală de muzică, acum desăvârșită pe un superb album care unește Americile printr-o muzică puternică și îmbinată cu gust.