În primă audiție cel mai nou album semnat de violonistul Răzvan Stoica, pianista Andreea Stoica și Kamerata Stradivarius: Instinct, apărut la nivel internațional pe 5 august 2019, lansat în România pe 5 octombrie, în cadrul unui eveniment organizat de Radio România Muzical la ParkLake Shopping Center.

Instinct reunește un repertoriu eclectic: 3 piese de Astor Piazzolla, înregistrate Răzvan și Andreea Stoica într-un recital live din Olanda, Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Max Bruch, cu Răzvan Stoica și Brahms Chamber Orchestra, iar în final Serenada pentru orchestră de coarde de Edward Elgar, cu Răzvan Stoica în cadrul Kameratei Stradivarius, pe care el însuși a înființat-o.

*
Andreea, înregistrările cu lucrările lui Piazzolla - cele trei - sunt realizate alături de tine și sunt înregistrări din concert; asta am sesizat. Despre ce concert era vorba?

Andreea Stoica: Într-adevăr, cele trei tangouri ale lui Piazzolla sunt cântate împreună cu mine și Kamerata Stradivarius. Cred că este vorba de un concert pe care l-am susținut împreună în Olanda, într-o biserică, într-o atmosferă foarte intimă și din această cauză și sunetul este ușor deosebit față de alte interpretări ale noastre.

Tu cânți împreună cu fratele tău de atâția ani. Cum a evoluat relația dintre voi doi și acum, mai nou, și cu Kamerata Stradivarius?

Andreea Stoica: Într-adevăr, noi cântăm de când ne știm împreună. Sunt foarte mulți ani de-atunci și relația noastră este într-o continuă schimbare, aș putea spune, pentru că noi ne schimbăm de-a lungul timpului și, evident, relația dintre noi devine din ce în ce mai strânsă, ne putem baza unul pe celălalt în absolut orice conjunctură și chestia asta se vede și pe scenă în modul în care noi cântăm și ne înțelegem unul pe celălalt.

Care este mesajul pe care ați vrut, de fapt, să-l transmiteți cu acest nou disc al vostru către public?

Răzvan Stoica: Să nu uităm să ascultăm și de noi ca persoane, să nu uităm să ne ascultăm pe noi ca ființe umane, să ne ascultăm și inima. Știu că sună, nu știu, un pic romantic, sau poate sună un pic prea dulce, dar într-o epocă în care trăim non-stop pe internet, pe telefon, pe laptop, trebuie să avem și momentele noastre cu noi în care ascultăm de instinctul nostru și ceea ce ne spune nouă instinctul, nu neapărat ce ne spune un articol de pe internet sau un articol din ziar... și de noi să ascultăm.

Acum, publicul din România unde poate accesa aceste înregistrări?

Răzvan Stoica: Vor fi disponibile pe site-ul www.razvanstoica.com. Începând din luna noiembrie vom avea și o pagină dedicată publicului din România, în limba română. De asemenea, și pe site-ul Kameratei Stradivarius va putea fi achiziționat fizic CD-ul, dar, bineînțeles, în toate magazinele on line - Spotify, I-Tunes, Amazon sau Youtube - discul este deja disponibil.

*

Piesa de rezistență a albumului este, cum era de așteptat, Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Max Bruch. Este al doilea concert înregistrat vreodată pe disc de violonistul Răzvan Stoica, după Simfonia spaniolă de Edouard Lalo, în urmă cu mai bine de 7 ani.

*
Un disc cu un nume foarte interesant - Instinct. De ce tocmai Instinct?

Răzvan Stoica: Am plecat de la instinctul violonistului, violonistului modern de a interpreta concerte binecunoscute din repertoriul violonistic, cum este cel de Max Bruch, dar aduse un pic la epoca în care trăim, poate cu o interpretare mai complexă și, în același timp, neuitând bazele violonisticii.

De ce spui "o interpretare mai complexă"?

Răzvan Stoica: Mai complexă pentru că, spre exemplu, Bruch a scris prima parte a acestui concert ca un preludiu, concertul începând, practic, de la partea a doua (deci este un concert lent), urmând ca ultima parte, finală, să fie cea plină de focuri de artificii și de o virtuozitate un pic dusă spre extrem, pentru că împrumută foarte mult de la Paganini - decimele, terțele duble - și încearcă, într-un fel, să fie un concert comple. De fiecare dată când ascultam, când eram foarte, foarte tânăr și ascultam Concertul de Brahms și Concertul de Bruch, tot timpul greșeam în a le identifica; pentru că partea a treia din Bruch și cea din Brahms seamănă foarte mult între ele și se simte ideea asta... sentimentul acela de muzică germană romantică... și de asta spun complex.

Care a fost viziunea ta interpretativă asupra acestui concert?

Răzvan Stoica: Am încercat să țin foarte mult sub control partea întâi și a doua din Concertul de Bruch pentru că ele au fost interpretate de-a lungul timpului în diferite maniere; de la marele violonist Jascha Haifetz până la, nu știu, Kogan sau violoniști din epoca modernă, toți au încercat să-și aducă aportul de expresivitate folosind vibrato-ul uneori excesiv pentru zilele noastre. Și-atunci, am încercat să vin un pic cu natura mea mai calmă, am încercat să evidențiez și valoarea viorii - fiind o vioară foarte bună cea pe care cânt - și să încerc să las, practic, vioara să sune. Începând din partea a doua și ducându-ne spre final, bineînțeles, caracterul lui Bruch care este profund romantic și la un moment dat are momente de foc efectiv... m-am lăsat dus de val pe parcursul concertului și închei concertul cu un tempo un pic mai rapid decât pe alte înregistrări. Și am și preferat asta fiindcă în manuscris este trecut prestisimo nu presto și de-asta am încercat să-l aduc cât mai original și să respect cât mai mult partitura originală.

Dar nu ai simțit că intri în conflict chiar cu personalitatea ta?

Răzvan Stoica: Ba da, tocmai de-asta mi se pare complex. Pentru că luând piesele care sunt pe acest CD, respectiv Piazzolla, și mergând spre Elgar, Bruch este undeva la mijloc. Bineînțeles, eu am o personalitate profund romantică - de asta mă identific bine cu Bruch - dar am încercat să-l egalizez, într-un fel, pe parcursul concertului.

*

Iată-l acum pe Răzvan Stoica într-o altă ipostază pe care o iubește: cea de membru al Kameratei Stradivarius, ansamblu pe care l-a înființat în anul 2010. Pe acest disc - Serenada op. 20 pentru orchestră de coarde, din creația lui Edward Elgar.

*
Repertoriul de pe disc am putea spune că e oarecum neomogen. Dacă ne uităm la compozitorii abordați, avem Piazzolla, avem Bruch și avem, în final, Elgar - personalități foarte diferite. De ce te-ai oprit tocmai la lucrările acestea?

Răzvan Stoica: Am vrut să completez într-un fel ideea aceasta a muzicianului complet, încercând să ajung și spre Elgar; Elgar fiind total diferit față de Bruch sau față de Piazzolla. Lucrarea Serenadă pentru orchestră de corzi mi s-a părut ca fiind emblematică pentru un ansamblu de corzi. Bineînțeles, mai este Dvorak, mai sunt și lucrări de Mahler pentru corzi sau Britten, dar Elgar este mai complet și ne lasă pe noi, ca violoniști - pentru că am încercat să conduc de la prima vioară această lucrare - sau ca corzi grave să putem să interpretăm într-un mod natural, fără să ne bazăm foarte mult pe celălalt muzician de lângă noi; adică să nu ne intereseze neapărat ce va face celălalt muzician, cum este în repertoriul clasic, dar să intuim și să mergem împreună practic pe încredere în momentul în care cântăm această piesă. Și tocmai asta s-a și întâmplat în cadrul repetițiilor și chiar la înregistrări. Am înregistrat de câteva ori și am ales cea mai bună variantă, tocmai pe bazele intuiției și a înțelegerii dintre noi ca muzicieni.

A conduce un ansamblu și a fi și solist în același timp e cu adevărat o provocare. Cum ai gestionat această provocare?

Răzvan Stoica: Este o provocare, dar m-am bazat foarte mult pe plăcerea muzicienilor cu care lucrez de a face muzică și pe conexiunea pe care o avem cu toții. Nu m-am văzut niciodată ca un, nu știu, șef printre ei sau un lider care încearcă să aibă niște angajați. În nici un caz! Cred că în momentul în care interpretezi și în momentul în care suntem în Kamerată, cu toții avem părți egale, cu toții discutăm modalități de interpretare și încercăm să ascultăm părerea celuilalt până în momentul în care luăm o decizie și cred că asta contează cel mai mult ca să avem armonie în ansamblu și repetițiile pe care le facem, momentul acela să fie o plăcere, nu un job.

Înregistrările care au fost realizate special pentru disc - Bruch și Elgar - când au fost realizate?

Răzvan Stoica: Au fost realizate în luna martie a acestui an, în Mediatech Studios Hamburg, și a fost și o premieră pentru noi să lucrăm cu unul din inginerii de sunet de la Abbey Road Studios, vestitele studiouri din Londra, cel care a și realizat masteringul la finalul CD-ului.