Luni, 18 noiembrie, de la ora 19.00, un disc-eveniment în primă audiție la Radio România Muzical: Plaisir d’amour cu soprana Angela Gheorghiu și pianista Alexandra Dariescu, album lansat de casa Decca pe 15 noiembrie, cu ocazia concertului pe care cele două muziciene române l-au susținut la Bozar din Bruxelles, în cadrul festivalului Europalia care anul acesta are România ca invitat de onoare.

Au trecut 25 ani de când Angela Gheorghiu apărea în legendarul spectacol cu Traviata de Giuseppe Verdi, pus în scenă la Covent Garden din Londra sub bagheta regretatului Sir Georg Solti: o Traviată de neuitat, pentru mine, cel puțin, Traviata de referință pentru contemporaneitatea noastră. Iar prin acest disc pe care Angela Gheorghiu interpretează lucrări pe care nu le-a mai înregistrat niciodată, casa Decca exact această aniversare o marchează.

Un album foarte divers, cu un repertoriu frumos și rar întâlnit – și o interpretare pasionată și pasionantă: două muziciene române cu care ne mândrim – Plaisir d’amour cu Angela Gheorghiu și Alexandra Dariescu. Am stat de vorbă cu pianista Alexandra Dariescu despre acest album.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Angela Gheorghiu?

Am început acum doi ani, când am avut un recital împreună la Viena, la Opera din Viena și a fost așa o frumoasă colaborare și ne-am bucurat efectiv să fim împreună pe scenă, să colaborăm ca două prietene. Apoi, Angela a avut această inițiativă, de a înregistra un nou disc. Am înțeles că sunt 25 de ani de la primul ei disc, tot la casa de discuri Decca, și a vrut să facem un disc-recital împreună și așa am ajuns să înregistrăm anul trecut în luna august și octombrie, iar CD-ul va apărea pe 15 noiembrie anul acesta.

Și, totuși, cum s-a petrecut această întâlnire, înaintea recitalului de la Viena?

Ne-am întâlnit de multe ori, am repetat mult, a fost o chimie foarte frumoasă între noi două, ne-am simțit bine și am început această frumoasă colaborare.

Te-a ascultat ea prima dată și te-a ales?

Asta a fost acum vreo patru ani, când tocmai făcusem un recital la Wigmore Hall și țin minte că eram în tren înspre York, aveam un alt recital a doua zi. Am primit un telefon, nu știam numărul și mi-era frică pentru că nu era semnal bun... în momentul în care a spus "Alexandra, sunt Angela Gheorghiu!", efectiv mi s-a luminat inima și mi-era frică, sincer, să nu pice semnalul și să nu pot vorbi destul. Dar a fost bine și am vorbit foarte mult... a fost ca și cum eram prietene de-o viață și am început să povestim din nou la telefon.

Care sunt, pentru tine, provocările de la a trece de la un pianist-solist la un pianist-acompaniator al unei voci?

În primul rând, am învățat așa de multe în ultimii doi ani de când am început să colaborăm. Vocea este cel mai frumos instrument, aș spune, pentru că provine din corp, este parte din ființa umană și nu există respirare mai frumoasă decât cea a vocii. Și, din acest motiv, frazele mele merg cu totul altfel, învăț să respir mult mai mult. Sunetul, bineînțeles, trebuie să fie cel care așează ca o pernă catifelată vocea, iar de la Angela învăț foarte mult. Este un exemplu extraordinar de a trăi pe scenă. Toate emoțiile sunt de mii de ori amplificate și trăirea pe care o exprimă în momentul când este în modul de concert este cu totul alta. E minunat!

Eu am apreciat foarte mult când am ascultat înregistrările și concepția ta ca și acompaniator asupra melodiilor interpretate, fie că au fost lieduri, fie arii, pentru că tu ești un comentator, poate mai mult decât un acompaniator, un comentator al vocii. Ți-ai conceput discursul în felul acesta?

Da, și am tratat fiecare piesă când am studiat-o singură și apoi împreună cu Angela, nu ca pe un acompaniament; este, efectiv, o piesă pe care o abordez cu cea mai mare seriozitate. Mă gândesc foarte mult la frazări, la ceea ce vrea să spună piesa... am vorbit foarte mult cu Angela despre cuvinte și, bineînțeles, folosește foarte multe limbi. E important de știut ce anume spune piesa și de a trăi, într-adevăr, starea aceea, dar nu pe post de acompaniator. Probabil din conștiinciozitatea pe care o am ca pianist concertist se transpune foarte mult și în rolul de acompaniator.

Eu vă percep pe amândouă ca pe două personalități foarte puternice și mi se pare foarte frumos cum v-ați acordat, deși sunteți două individualități foarte puternice, cum ați reușit să faceți, iată, acest duo împreună. A fost pentru tine un travaliu sau a mers, pur și simplu, firesc?

Nu, a fost foarte firesc și foarte frumos. Concertul de la Viena știu că era într-o perioadă foarte aglomerată pentru mine. Tocmai fusesem în Canada și am venit direct la Viena înainte cu două zile și am mers direct în repetiție; am aterizat la 11 și la 13,30 am avut repetiții. Am repetat foarte mult împreună atunci, dar este o stare pe care Angela ți-o transmite foarte mult. Are o inocență foarte frumoasă și o exprimare, în cel mai bun sens al cuvântului, copilăroasă, dar care te face să o îndrăgești foarte mult. Mie mi-a arătat foarte multă generozitate și dorință de a colabora și de a cânta împreună. Țin minte că în momentul în care am intrat pe scenă împreună, m-a luat de braț și, efectiv, parcă a fost o sărbătoare. Starea aceasta s-a transmis foarte mult publicului... am avut, nu știu, patru sau cinci bisuri și, efectiv, sala în picioare, absolut plină la Staatsoper în Viena și nu ne mai lăsau să plecăm. A fost atât de frumos, un concept foarte nou! Eu mai cântasem cu o mezzosoprană în conservator, Kathryn Rudge, care a fost și la BBC New Generation și are o carieră extraordinar de frumoasă. Noi locuiam împreună în cămin, la conservator, și a fost singura cu care am colaborat în ceea ce privește voce și pian. Iar acum, cu Angela, bineînțeles, este total altă lume. E foarte strălucitoare și minunată.

O selecție repertorială foarte interesantă, Plaisir d'amour, plecând de la un cântec al lui Jean Paul Martini, un compozitor foarte puțin cunoscut (această piesă este emblema lui, ca să spun așa), 23 de lucrări foarte diverse, spuneai, în limbi deosebite. Hai să vorbim puțin despre repertoriul de pe acest disc!

Repertoriul este unul foarte vast. Noi am înregistrat mai multe cântece în sesiune, dar au fost alese acestea care sunt, efectiv, atât de frumoase, mai ales cântecele românești! Probabil că și noi două, româncele, am avut așa un chef de a le cânta și cred că se simte foarte mult bucuria aceasta pe care am avut-o în timpul înregistrărilor. Știu că vor fi niște video-uri care vor apărea înainte de a fi lansat acest disc, pe 15 noiembrie, dar... este, așa, o bucurie infecțioasă, care merge și prin microfon, și prin camera de filmat și absolut tot, se simte. Programul este minunat, este de o durată lungă pe CD, dar cred că va plăcea publicului enorm.

Plaisir d'amour - înseamnă că tema este iubirea, nu? Acesta este liantul care unește cele 23 de piese, această temă, sau mai sunt și alte lucruri care au contat în alegerea pieselor respective?

Da, e foarte adevărat, aceasta este tema comună și mă bucur foarte mult că avem și cântece franceze ... De exemplu, pentru mine, a fost extraordinar să înregistrăm Debussy-ul. Se creează așa o atmosferă frumoasă, catifelată, care în momentul în care începe și Angela să cânte este un tot, așa, care te face să vrei să cuprinzi lumea. E un program minunat și mă bucur că avem foarte multe recitaluri împreună unde, ca și la Viena, vom combina cântece împreună, apoi, de câteva ori voi cânta solo, iar fiecare lucrare solo pe care o interpretez este un fel de liant între ce a fost și ce va urma împreună cu Angela.

Așadar, lansarea discului este programată pe 15 noiembrie, este data când va avea loc și recitalul vostru din cadrul Festivalului Europalia de la Bruxelles. Ce urmează apoi?

Mergem la Londra, la Barbican, pe 10 decembrie, în ianuarie 2020 mergem la Opera din Berlin, iar în aprilie avem un turneu în America. Și programul va fi în general la fel, cu multe piese de pe CD. Ne bucurăm tare mult că vom călători împreună și, într-adevăr, va fi o aventură.

Spuneai că discul a fost înregistrat anul trecut. Mai precis, unde?

La Sample School, care este o școală privată și are o sală extraordinară, cu o acustică perfectă. Cei de la Decca au adus un pian pe care l-am ales eu de la Steinway și am avut câteva zile minunate, în care într-adevăr ne-am simțit foarte bine, confortabil și am avut destul timp și pentru a bea o ceașcă de ceai, dar ... da, a fost tare frumos.

În câte zile s-a înregistrat, de fapt?

Cred că am avut zece zile în total, cu tot cu repetiții și ascultări.

Ce apreciezi mai mult la Angela Gheorghiu din punct de vedere profesional și uman?

Probabil setea de viață și setea de a cânta. Se simte cea mai mare bucurie în momentul când intră pe scenă și, după cum știți, de câți ani vorbim împreună și sunteți alături de mine în toată această călătorie minunată, tot timpul spun că mă bucur extrem că sunt pe scenă. Și, probabil, bucuria asta este cea care ne-a unit și care ne-a făcut să lucrăm împreună și să aducem bucuria muzicii fiecărui ascultător.

Există vreo piesă pe care o recomanzi în mod deosebit de pe acest disc?

Toate! Piesele de Rahmaninov sunt extraordinare, piesele românești, cele franceze... toate, absolut! Este un CD extraordinar, care știu că va aduce foarte multă bucurie tuturor celor care-l vor asculta. Și, bineînțeles, e cel mai bun cadou înainte de Crăciun!