Din nou un album de familie - Trio-uri cu pian de Wolfgang Amadeus Mozart propuse de Daniel și Michael Barenboim, alături de violoncelistul de origine iraniană, Kian Soltani - o apariție Deutsche Grammophone din 13 septembrie 2019.

Mozart este autorul căruia pianistul și dirijorul Daniel Barenboim i-a acordat de-a lungul carierei sale toată considerația - și o demonstrează impresionantul număr de albume cu care se poate mândri în ambele ipostaze, și aici apar Concertele pentru pian și orchestră, Simfoniile, Sonatele, Cvartetele și aceste Trio-uri cu pian. De-altfel el a declarat de curând într-un interviu că și-ar fi dorit să facă o călătorie în timp, doar pentru a petrece 24 de ore în compania lui Mozart - "pentru că este singurul compozitor care a combinat într-un grad atât de mare seriozitatea, geniul și (încerc să găsesc un cuvânt potrivit pentru "lightheartedness") o inimă ușoară. Este vorba despre combinația dintre profunzime și o dezinvoltură a ușurinței în sens benefic.

Prin urmare din nou Mozart într-un dublu album, din nou o reușită pentru pianistul israelian care, pentru a doua oară se oprește la acest repertoriu. Există o primă versiune realizată în 2006 împreună cu violonistul Nikolai Znaider și cu violoncelistul Kyril Zlotnikov, lăsând impresia, potrivit criticilor, unei competiții în momentele solistice între pian și vioară, ceea ce în cazul de față este exclus. Tatăl și fiul comunică, dialoghează în mod ideal, completați de susținerea violoncelistului iranian, a cărui partitură are mai mult rol de a acompania. Aici Daniel Barenboim preia în miniatură, modelul West Estern Divan Orchestra, un ansamblu format pentru a încuraja coabitarea dintre artiști israelieni, palestinieni și de alte naționalități.

Traversăm în mai bine de 150 de minute un întreg univers cuprins între Divertismentul KV 254 și Trio-ul cu pian KV 564 - desigur cu selecția impusă de spațiul de emisie, o muzică înregistrată în Sala "Pierre Boulez" din Berlin, de unde și sonoritatea de o claritate extraordinară a acestui material. Discursul se arcuiește cu acea eleganță dublată de grație și luminozitate pe care le așteptăm în muzica lui Mozart - acel fir invizibil în care se împletesc finețea, menținută și în pasajele cu o retorică incisivă, și un gen de galanterie pierdută pentru secolul nostru.

Desigur experiența uriașă a pianistului Daniel Barenboim își spune cuvântul, dincolo de tușeul cu transparețe imateriale și o poetică distilată - fiecare frază este pusă în valoare în cele mai fine detalii, în cursivitate, puncte culminante, întotdeauna păstrând coordonatele stilului - transpare bucuria de a face astfel, această muzică, într-o fluență și o simbioză perfectă a gestului interpretativ - fie că ne referim la dialogul vioară - pian, fie la toate cele trei voci care se împletesc organic și transformă într-un timp cu adevărat valoros, parcurgerea textului mozartian.

"Tot ceea ce Mozart ar trebui să fie", susțin cei care au scris pe această temă, "de la spontaneitatea contagioasă, la bonomie" (BBC Music Magazine), în timp ce Rolando Villason, ca director artistic al Festivalului "Mozartwoche" din Salzburg completează în prezentarea acestui album: "este o combinație delicioasă de măiestrie și inocență în interpretarea lor, muzica este a lui Mozart, ei i-au furat-o cu mare respect și acum le aparține."

La vârsta de 76 de ani Daniel Barenboim păstrează neștirbită aceeași exuberanță și calitate a gestului interpretativ pe care obsevăm că o transmite și fiului său, violonistul Michael Barenboim, de-acum un muzician respectat prin sine însuși, deja susținând concerte ca solist al celor mai importante orchestre europene și americane, concert-maestru al West Estern Divan Orchestra, cu o bogată activitate camerală alături de mama sa, Elena Baschirova, de Martha Argerich, Andras Schiff și mulți alții, în egală măsură fondator al Cvartetului Erlenbusch. Este un artist privilegiat, desigur, cu un asemenea background, dar care a reușit să se remarce și în nume propriu și să genereze admirație. În acest caz el i se alătură ilustrului tată, în construirea sunetului perfect mozartian, a frazei și a atmosferei ideale. Înțelegem că secretele acestei arte, bine păzite, se transmit cu brio, urmașilor.

Includem acest album la loc de cinste în proiectul discurile anului 2019.