Album lansat pe 27 septembrie 2019

Când nu au scopuri meschine și nu se nasc ca rețete ale vreunui profitor ambițios, asocierile între mari muzicieni ar presupune un cumul de valoare, plus farmecul combinației reușite. Când îl ai pe Mike Stern, deja ai fascinația asigurată, mai rămâne curiozitatea noutății, a modului în care asocierea s-a produs și desigur, personalitatea celorlalți artiști.

Când s-au întâlnit pentru prima oară pe un album, în 2019, chitaristul Mike Stern și claviaturistul Jeff Lorber, ambii în prima ligă a muzicienilor încă de când au început, au produs o platformă perfectă pentru a balansa cele două personalități care și-au început activitatea cam în același timp, în anii '70, cu aceeași tendință de a produce combinația momentului, aceea dintre jazz și rock, dar cu opțiuni stilistice diferite, mai ales începând cu ani '80. Lorber a creat propriul grup, Fusion, orientat spre contemporan, cu aer modern, la limita smooth-jazzului, în timp ce Stern intra în grupul lui Miles Davis, ceea ce pentru orice muzician însemna un vârf de carieră și o continuare asigurată. Împreună, ei pun la comun imensa experiență pe un repertoriu original, reunit sub titlul "Eleven", alături de alți coloși precum Jimmy Haslip, Dave Weckl sau Vinnie Colaiuta.

Albumul este atractiv prin modul în care cei doi și-au adaptat expresia și tonul pentru fiecare piesă, stilurile fiind complementare. Jeff Lorber vine cu armoniile și cu groove-ul, mai apropiat de soul, iar Mike Stern vine cu riff-ul și improvizația blues și post-bop. Acesta este unul din albumele care ne arată că unele albume cu iz de smooth jazz pot avea conținut artistic, o estetică sesizabilă, iar Mike Stern poate cânta senzațional oricând, oricum, oricât și cu oricine.