Discurile anului 2020

Arhiva edițiilor: 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

“Grigor Khachatryan – Spirit of freedom” - CD review, 8 februarie

Facem cunoștință cu un pianist și compozitor din noua generație care și-a lansat în toamna trecută primul compact-disc, în această dublă calitate. Se numește Grigor Khachatryan, s-a născut în Armenia la Erevan, a studiat pianul și pentru că performanțele erau reale, a hotărât la vârsta de 15 ani că este momentul să-și continue studiile în Statele Unite ale Americii. Astfel încât astăzi vorbim despre un pianist de talie internațională, format la Jacobs School of Music din cadrul Universității din Indiana, unde a lucrat cu Luba Edlina-Dubinsky, deci și-a continuat perfecționarea pe coordonatele școlii de interpretare ruse, a urmat și un doctorat în interpretare pianistică, teorie muzicală și compoziție, devenind la rândul său profesor asistent la Concordia College, Moorhead. Grigor Khachatryan a câștigat și un număr impresionant de concursuri - amintesc doar "Cincinnati World Piano Competition" și Concursul Internațional de Pian al Rusiei. Are un repertoriu uriaș, a debutat în 2014 la Carnegie Hall din New-York, și a susținut deja turnee în Statele Unite ale Americii și anul trecut în China.

Acestea sunt datele pianistului, care încă din copilărie a fost atras de compoziție. O voce interioară îi spunea că trebuie să compună, după cum singur declară într-un interviu.

Cele două Sonate pentru pian ce alcătuiesc sumarul albumului "Spirit of freedom", lansat în 1 noiembrie 2019 sub sigla Albany Records au numerele de opus 1 și 2, dar nu sunt primele compoziții semnate Grigor Khachatryan, doar cele dintâi meritând această numerotare în opinia sa. Ne oprim la Sonata op.2 "Battle of Avarayr" (Bătălia de la Avarayr), lucrare programatică fără îndoială prezentată în primă audiție în februarie 2019 la Concordia College și la puțin timp apărută și pe disc. Impresionează, înainte de audiția propriu-zisă primele cuvinte ale artistului din prezentarea albumului: "născut și crescut în Armenia post-sovietică am fost învățat că o viață fără libertate nu are nici o semnificație".

Fără îndoială Grigor Khachatryan este un pianist virtuoz și un compozitor de o mare profunzime. De la primele acorduri ai impresia că a reapărut Beethoven în haine moderne ca alură, dar este doar o primă impresie. Discursul se conturează în accepțiune modernă, urmărind ideea epică sugerată de titlu ce evocă un episod istoric din secolul al V-lea, când, pentru a-și păstra libertatea religioasă, puțin numeroasa armată a Armeniei se opune uriașei armate a Imperiului Sasanid. În anul 449 după Hristos, Armenia devenind o provincie a acestui imperiu, era obligată să-și abandoneze credința creștină și să îmbrățișeze religia zoroastră. Această bătălie de la Avarayr, parțial câștigată cu jertfe uriașe, inclusiv cea a conducătorului armatei, le oferă armenilor tocmai libertatea de a-și păstra religia și identitatea intacte.

Revin la muzică. Cert este faptul că autorul urmează și reactualizează tiparele clasice, și descoperim acest lucru cu o satisfacție evidentă. Se mai poate scrie în zilele noastre o Sonată pentru pian valoroasă, urmând o tradiție de secole, fie ea clasică sau romantică și pășind mai departe în căutarea limbajului propriu. Nici un gest minimalist nu apare în scenariu, sau avangardist, serial-dodecafonic, pointilist sau condimentat cu sonoritățile instrumentelor electrice de ultimă oră. Ideile muzicale apar în cascadă, nu există nici teroarea exprimărilor sintetizate. Grigor Khachatryan își permite luxul de a se exprima în fraze largi, generoase, pe îndelete, pentru că are mijloacele necesare. Apar inclusiv acele celule din muzica tradițională armenească, elegant integrate în discurs. În prima parte modulează continuu, dar păstrează cadrul tonal, scenele se succed cinematografic, partea a doua cucerește prin lirism și sinceritate, cea de-a treia este un marș funebru, în timp ce ultima parte aduce acest sentimentul benefic al victoriei și al recunoștinței față de cei capabili de jertfă. Frumos este faptul că mesajul Sonatei poate fi recepționat fără o documentare în prealabil - una dintre condițiile înțelegerii muzicii contemporane. Ascultând această Sonată te întrebi când, cum, de ce a avut loc bătălia de la Avarayr și descoperi astfel o pagină impresionantă din istoria mult încercată a Armeniei.

Marina Nedelcu