Celebru pentru modul în care interpretează opusuri de Serghei Rahmaninov și Frédéric Chopin, pianistul Nikolai Lugansky își lărgește aria repertorială, după cum este și firesc. Salutăm apariția celui mai recent album al său, în întregime dedicat muzicii lui César Franck, având în vedere faptul că nu foarte des este abordat acest repertoiu. Ne reamintim versiunile semnate Sviatoslav Richer încă din 1956 , de Stephen Hough în anii 90, sau pentru a ne întoarce și mai mult în timp, legendarele înregistrări ale lui Alfred Cortot din anii '30. Dar acum în 2020, admirăm această nouă apariție discografică César Franck, profund personală și distinctă ca profil, ce începe cu Preludiu, Coral și Fugă, poate cel mai cunoscut opus pianistic al autorului belgian și descoperim o versiune interiorizată, o meditație detașată de tot ceea ce pare a fi mundan și lipsit de profunzime. Discursul este spiritualizat, subtil plasat într-o notă reflexivă. Coralul ne sugerează anvergura orgii, este maiestuos, sobru, cu momente culminante oferind contraste care ne reamintesc că traversăm epoca unui Romantism exacerbat, la final Fuga venind ca un omagiu adus unui timp de mult apus, cu rigori, planuri și rezolvări impetuoase. Dincolo de acestea, este de admirat maniera extrem de rafinată de interpretare mai ales a pasajelor în piano, modul în care Nikolai Lugansky adaugă planurile sonore și construiește întregul edificiu care se încheie într-o cascadă de sonorități.

Cu acest opus intrăm în ambianța muzicii autorului belgian, un deschizător de drumuri prin formele pe care le-a abordat - mă refer la ideea ciclică ce ţine de avangarda timpului, privind în egală măsură și în trecut. César Franck şi-a propus să scrie un Preludiu şi o Fugă în stilul lui Bach, cărora le-a intercalat Coralul median pentru a realiza o trecere mai firească, având accente beethoveniene. Astfel încât autorul ajunge să inoveze, să aducă pe fondul unei tradiţii şi a unei rigori ce ţin de un alt secol, un impuls nou - inspiraţie şi construcţie care îi aparțin întru totul.

Aidoma unei promenade, Preludiul, Aria și Finalul, un alt triptic finalizat în anul 1887, propun un parcurs cu un profil improvizatoric mai accentuat, aflat într-o continuă căutare a noi mijloace de expresie. Muzica păstrează tonul meditativ , care se pliază atât de bine personalității pianistului Nikolai Lugansky, un artist capabil de adânci introspecții, de culori și nuanțări de o mare subtilitate. Maturitatea pianistului își spune cuvîntul în acest caz, îi admirăm calitățile narative din Preludiu și Arie, de asemenea temperamentul și impulsul intens focalizat din Final, accesând astfel nu doar o fațetă ci nenumătate dintre ipostazele unui caracter romantic foarte elaborat.

Apare în cuprinsul acestui album, în transcripția lui Harold Bauer, și un foarte drag Preludiu op.18, interpretat într-un tempo lent, cu o incredibilă finețe a tușeului care ne amintește de o Nocturnă chopiniană, urmat de o Fugă translucidă la început, pentru a evoca ulterior din nou, bogăția sonorității orgii, și o Variațiune care pornește de la tema Preludiului. Revine acel principiu ciclic în toată splendoarea, toate cele trei piese fiind compuse inițial de César Franck pentru orgă și dedicate lui Camille Saint-Saens. Interpretarea aduce un plus de căldură interioară pe care sunt convinsă că o veți intui în liniștea caselor dumneavoastră.

Nu am spus nici un cuvânt despre Nikolai Lugansky, acest mare pianist al zilelor noastre, discipolul Tatianei Nicolaeva, care afirmă că are în repertoriu 50 de Concerte pentru pian și orchestră, 20 dintre acestea fiind pregătit să le interpreteze instantaneu, în orice moment. Desigur vorbim despre performanță, despre o pianistică de o mare calitate și profunzime, apreciată pretutindeni în lume. Întrebat care este secretul succesului său, Nikolai Lugansky își declară pasiunea. "Interpretez doar muzica pe care o iubesc". Și înțelegem clar, ascultând acest nou album, faptul că între multele sale iubiri, acum apare și muzica lui César Franck . Albumul se încheie cu o transcripție proprie a Coralului nr.2 în si minor pentru orgă mare, o premieră în cuprinsul acestui material dedicat muzicii creatorului belgian, o apariție sub sigla Harmonia Mundi din 6 martie, foarte frumos primită de critica de specialitate (deja albumul a fost premiat de publicația Diapason - cu un Diapason D'Or Arte), sperăm și de publicul larg.