Vă recomand un nou album Richard Wagner, ce pune în valoare muzica sa orchestrală din cuprinsul Tetralogiei "Inelul nibelungului", apărut sub sigla Sony în 31 ianuarie 2020. Nu este o noutate subiectul, nouă este interpretarea care provine din țara "soarelui răsare". Aparent de necorelat spiritul wagnerian, opulent, fantastic și revoluționar cu stilul japonez, reținut, organizat și extrem de politicos. Însă pe tărâmul artei totul este posibil, această confluență avându-l ca inițiator pe dirijorul estonian Paavo Järvi, care se află la conducerea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Tokio (NHK) din anul 2016. Ascultăm unul dintre cele mai valoroase albume Wagner apărute în prezent, concluzionează critica de specialitate, într-un context în care destul de rar apar noi albume pe această temă prin comparație cu anii '60,'70, un album în care poate cea mai importantă orchestră japoneză a momentului aduce o calitate vocală neprețuită acestui repertoriu, prin modul în care sunt tratate pasajele solistice. Cu alte cuvinte conceptul de operă este translatat la nivelul orchestrei cu o mare abilitate. Sugestivă în acest sens este și una dintre declarațiile dirijorului Paavo Järvi. "Capacitatea tehnică a orchestrei este fără egal, de nedepășit. Nu cunosc o altă orchestră care să cânte atât de precis, astfel încât adesea îi opresc și le spun - este prea frumos. Trebuie să sune mai brutal. Ei realizează acest lucru, dar se uită cu timiditate unul la altul ca și când ar spune: Este bine ? Sunetul este atât de urât ! Câteodată trebuie să-i rog să creeze sunete mai puțin sofisticate".

Este primul disc Wagner înregistrat de dirijorul estonian, cu această orchestră japoneză care a interpretat repertoriul autorului german de-a lungul timpului, o orchestră care are un cult pentru muzica clasică germană și austriacă. Apare în acest context o formă de respect care impune, dincolo de profesionalismul exemplar al ansamblului. Sonoritățile sunt luxuriante, detaliile sunt puse în valoare cu o precizie de artizan, planurile au o claritate impecabilă, fără a împiedica fluxul melodic să se articuleze impresionant în plan artistic. De asemenea compartimentul suflătorilor se distinge printr-o evoluție strălucită și echilibrată în contrapondere cu instrumentele de coarde. După cum afirmă dirijorul Paavo Jarvi, "ceea ce este nobil, grandoarea muzicii lui Wagner se potrivește atât de bine cu profilul orchestrei japoneze care ne oferă în acest context, sonorități gloriose". Întregul album este construit ca o mare Suită orchestrală ce cuprinde fragmente din cele patru opere ale "Inelului nibelungului", fără a respecta ordinea propriu-zisă - "Walkiria", "Siegfried", "Amurgul zeilor" și "Aurul Rinului". Cu o paletă coloristică remarcabilă și texturi impresionante, reținem acest nou album de o mare valoare, ce demonstrează faptul că muzica nu cunoaște bariere legate de culturi și tradiții dintre cele mai diverse.