Se arcuiește frumos acest nou album "Camille Thomas - Voices of hope", în mod cert cu eleganța, dezinvoltura și prestanța unui nume care se impune tot mai mult în rândul noii generații de violonceliști. Prima violoncelistă care a fost invitată să semneze un contract exclusiv cu casa de discuri Deutsche Grammophone în ultimii 40 de ani, Camille Thomas își prezintă cel mai recent album (al doilea realizat sub tutela celebrei sigle) citându-l pe Dostoievski: "frumusețea va salva lumea - genul de frumusețe care trasează o linie între durere și speranță".

Zece autori regăsim în cuprinsul albumului, urmărind prin tematică tocmai acest parcurs - de la durere la speranță, pe fondul unora dintre cele mai fascinante teme din istoria muzicii, instrumentale sau de operă.

Cu alte cuvinte apar titluri familiare într-un registru emoțional accentuat, Kaddish de Maurice Ravel , formă muzicală a unei rugăciuni ebraice pentru cei dispăruți, "Dansul spiritelor fericite" din opera "Orfeu si Euridice" de Gluck, aria "When I'm laid in earth" din opera "Dido și Aenea" de Henry Purcell, Lamento-ul reginei Dido înainte de moarte, un parcurs exprimând în concepția violoncelistei Camille Thomas forme ale durerii transpuse în muzică. Dar punctul central al acestui nou album este înregistrarea în premieră mondială a Concertului pentru violoncel și orchestră de Fazil Say, cunoscutul pianist și compozitor de origine turcă - un opus prin care el oferă un răspuns muzical în fața evenimentelor teroriste care au avut loc la Paris și la Istambul, "un strigăt pentru libertate și pace, un protest împotriva violenței și a terorii", potrivit propriei afirmații.

"Never give up" este numele lucrării compuse în 2014 - un concert spectaculos, intens, aidoma unui scenariu cinematografic, explorând tensiuni și evenimente contemporane, cu un accent pus asupra speranței unei conviețuiri în armonie, o întâlnire între cultura occidentului și cea orientală. Prima parte adoptă limbajul contemporan occidental, în timp ce partea a II-a aduce unele influențe orientale, în care violoncelul pare a imita sunetul dureros al unui duduk. Apar efecte din natură, dar și o paletă timbrală uneori chiar prea explicită - sunete de kalașnikov sugerate de percuție și vocea umanizată și profund îndurerată a violoncelului. Dincolo de atmosfera sfâșietoare, admirăm expresivitatea interpretării violoncelistei franco-belgiene ce participă ființial la această experiență sonoră care îi este de-altfel dedicată, vibrează la unison cu instrumentul, devenind parte integrantă. Finalul sugerează prin alura dansantă, elegantă, bucolică, în zumzet de păsări și arabescuri orientale, nota de optimism pe care ne-o dorim cu toții, a rezolvărilor pacifiste și mereu înfrumusețate prin artă. Camille Thomas a interpretat în primă audiție acest concert în 2018, acum oferindu-ne și varianta înregistrată împreună cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, condusă de Stéphane Denève.

După acest episod de o mare intensitate - o calitate distinctă a stilului de interpretare al violoncelistei, după acest îndemn de a nu renunța la speranța în umanitate și frumusețe, Camille Thomas alege câteva dintre cele mai sugestive pagini din repertoriul liric - cu alte cuvinte dedicate vocii umane, cu totul fascinante pentru artistă care se declară uluită de emoția fizică și puritatea pe care o poate atinge vocea, mergând dincolo de orice formă de înțelegere la nivel intelectual. "Cu fiecare notă pe care o produc la instrumental meu, încerc să reproduc o voce care cântă, vorbește, murmură, o voce care strigă și iubește". Și apar în acest context pagini din "Wesendonck-Lieder" de Richard Wagner, unul dintre "Cântecele învățate de la mama" op. 55 de Antonin Dvorak, arii celebre din opere de Jules Massenet, Gaetano Donizetti, Wolfgang Amadeus Mozart și Giuseppe Verdi, transcrise pentru violoncel și orchestră.

O prezență captivantă deopotrivă pe scenă și în viața de zi cu zi, Camille Thomas cucerește instantaneu prin zâmbet, inteligență, optimism, dincolo de calitățile sale de mare interpretă. Deja este cotată printre cei mai valoroși violonceliști ai momentului, fapt consacrat de nenumăratele premii pe care le-a câștigat. În 2014 a fost nominalizată la categoria "Debutul anului" în cadrul "Victoires de la Musique Classique", echivalentul francez al premiilor Grammy, patru ani mai târziu publicația Forbes a selecționat-o pe lista "30 sub 30". Albumul de debut, "A Century of Russian Colours" apărut în 2013, a atras imediat atenția criticii de specialitate, iar pentru cel de-al doilea album, "Reminiscences", înregistrat cu pianistul Julien Libeer a câștigat un premiu Echo Klassik în 2017.

Revenind la acest "Voices of hope", descoperim o pledoarie pentru cele mai nobile sentimente și acte umane plasate toate sub semnul frumuseții. Captivează sunetul frumos conturat, tehnica impecabilă, această cantabilitate și căldură interioară transmise instantaneu, Aș compara-o cu Jaqueline du Pre ca apariție scenică și expresivitate. De-altfel Camille Thomas este considerată un comunicator de excepție, aparițiile sale televizate fiind urmărite cu mare plăcere de un public foarte divers ca structură. Reținem acest album de o mare calitate expresivă , cu un mesaj frumos articulate, o incursiune în lumea operei și o premieră mondială înregistrată pe disc - Concertul "Never give up" compus special pentru această artistă de Fazil Say. vSe arcuiește frumos acest nou album "Camille Thomas - Voices of hope", în mod cert cu eleganța, dezinvoltura și prestanța unui nume care se impune tot mai mult în rândul noii generații de violonceliști. Prima violoncelistă care a fost invitată să semneze un contract exclusiv cu casa de discuri Deutsche Grammophone în ultimii 40 de ani, Camille Thomas își prezintă cel mai recent album (al doilea realizat sub tutela celebrei sigle) citându-l pe Dostoievski: "frumusețea va salva lumea - genul de frumusețe care trasează o linie între durere și speranță".

Zece autori regăsim în cuprinsul albumului, urmărind prin tematică tocmai acest parcurs - de la durere la speranță, pe fondul unora dintre cele mai fascinante teme din istoria muzicii, instrumentale sau de operă.

Cu alte cuvinte apar titluri familiare într-un registru emoțional accentuat, Kaddish de Maurice Ravel , formă muzicală a unei rugăciuni ebraice pentru cei dispăruți, "Dansul spiritelor fericite" din opera "Orfeu si Euridice" de Gluck, aria "When I'm laid in earth" din opera "Dido și Aenea" de Henry Purcell, Lamento-ul reginei Dido înainte de moarte, un parcurs exprimând în concepția violoncelistei Camille Thomas forme ale durerii transpuse în muzică. Dar punctul central al acestui nou album este înregistrarea în premieră mondială a Concertului pentru violoncel și orchestră de Fazil Say, cunoscutul pianist și compozitor de origine turcă - un opus prin care el oferă un răspuns muzical în fața evenimentelor teroriste care au avut loc la Paris și la Istambul, "un strigăt pentru libertate și pace, un protest împotriva violenței și a terorii", potrivit propriei afirmații.

"Never give up" este numele lucrării compuse în 2014 - un concert spectaculos, intens, aidoma unui scenariu cinematografic, explorând tensiuni și evenimente contemporane, cu un accent pus asupra speranței unei conviețuiri în armonie, o întâlnire între cultura occidentului și cea orientală. Prima parte adoptă limbajul contemporan occidental, în timp ce partea a II-a aduce unele influențe orientale, în care violoncelul pare a imita sunetul dureros al unui duduk. Apar efecte din natură, dar și o paletă timbrală uneori chiar prea explicită - sunete de kalașnikov sugerate de percuție și vocea umanizată și profund îndurerată a violoncelului. Dincolo de atmosfera sfâșietoare, admirăm expresivitatea interpretării violoncelistei franco-belgiene ce participă ființial la această experiență sonoră care îi este de-altfel dedicată, vibrează la unison cu instrumentul, devenind parte integrantă. Finalul sugerează prin alura dansantă, elegantă, bucolică, în zumzet de păsări și arabescuri orientale, nota de optimism pe care ne-o dorim cu toții, a rezolvărilor pacifiste și mereu înfrumusețate prin artă. Camille Thomas a interpretat în primă audiție acest concert în 2018, acum oferindu-ne și varianta înregistrată împreună cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles, condusă de Stéphane Denève.

După acest episod de o mare intensitate - o calitate distinctă a stilului de interpretare al violoncelistei, după acest îndemn de a nu renunța la speranța în umanitate și frumusețe, Camille Thomas alege câteva dintre cele mai sugestive pagini din repertoriul liric - cu alte cuvinte dedicate vocii umane, cu totul fascinante pentru artistă care se declară uluită de emoția fizică și puritatea pe care o poate atinge vocea, mergând dincolo de orice formă de înțelegere la nivel intelectual. "Cu fiecare notă pe care o produc la instrumental meu, încerc să reproduc o voce care cântă, vorbește, murmură, o voce care strigă și iubește". Și apar în acest context pagini din "Wesendonck-Lieder" de Richard Wagner, unul dintre "Cântecele învățate de la mama" op. 55 de Antonin Dvorak, arii celebre din opere de Jules Massenet, Gaetano Donizetti, Wolfgang Amadeus Mozart și Giuseppe Verdi, transcrise pentru violoncel și orchestră.

O prezență captivantă deopotrivă pe scenă și în viața de zi cu zi, Camille Thomas cucerește instantaneu prin zâmbet, inteligență, optimism, dincolo de calitățile sale de mare interpretă. Deja este cotată printre cei mai valoroși violonceliști ai momentului, fapt consacrat de nenumăratele premii pe care le-a câștigat. În 2014 a fost nominalizată la categoria "Debutul anului" în cadrul "Victoires de la Musique Classique", echivalentul francez al premiilor Grammy, patru ani mai târziu publicația Forbes a selecționat-o pe lista "30 sub 30". Albumul de debut, "A Century of Russian Colours" apărut în 2013, a atras imediat atenția criticii de specialitate, iar pentru cel de-al doilea album, "Reminiscences", înregistrat cu pianistul Julien Libeer a câștigat un premiu Echo Klassik în 2017.

Revenind la acest "Voices of hope", descoperim o pledoarie pentru cele mai nobile sentimente și acte umane plasate toate sub semnul frumuseții. Captivează sunetul frumos conturat, tehnica impecabilă, această cantabilitate și căldură interioară transmise instantaneu, Aș compara-o cu Jaqueline du Pre ca apariție scenică și expresivitate. De-altfel Camille Thomas este considerată un comunicator de excepție, aparițiile sale televizate fiind urmărite cu mare plăcere de un public foarte divers ca structură. Reținem acest album de o mare calitate expresivă , cu un mesaj frumos articulate, o incursiune în lumea operei și o premieră mondială înregistrată pe disc - Concertul "Never give up" compus special pentru această artistă de Fazil Say.