Album lansat pe 12 iunie

Alegerea unui grup de a lansa un album eponim, fără a adăuga alt titlu care sa identifice un adaos la repertoriu, înseamnă de obicei încredere în propriul concept, în direcția artistică dezvoltată, un stadiu în care maturitatea solidifică nivelul artistic, atinge un vârf de formă.

Pentru GoGo Penguin, trio-ul din Manchester, înseamnă că formula stabilită în 2013, cu Chris Illingworth la pian, Nick Blacka la contrabas și Rob Turner la baterie este cea mai bine potrivită pentru fuziunea lor între jazz, muzică clasică și electronică, pentru a atrage un public dedicat într-o eră a rețetelor previzibile și a frazelor repetitive care mulțumesc pe cei prea comozi pentru a alege cu propriile criterii. Muzica lor a fost dintotdeauna greu de categorisit, deși în mod clar continuă tendința noului jazz, adaptat la gândirea liberă, în conexiune cu noul public adaptat la tehnologie, inspirați de succesul unora ca Esbjorn Svensson Trio, de minimalismul clasic al unor compozitori precum Steve Reich sau Philip Glass sau de inovațiile din muzica electronică.

Impactul lor derivă din modul atractiv în care aduc improvizația și compoziția computerizată în același format muzical accesibil și original, folosind în principal instrumente acustice. Nu-și fac griji dacă sunt sau nu considerați un grup de jazz, ci se concentrează pe dezvoltarea unui sens muzical, a unei identități puternice și actuale. De aceea, albumul din 2020 le reflectă maturitatea și stilul, printr-un set de piese dinamice și bine structurate.