Un album apărut pe 4 septembrie sub auspiciile casei Deutsche Grammophon: un album, de altfel, foarte așteptat – revenirea pianistului Lang Lang cu o producție importantă în lumea discografică.

O revenire așteptată cu interes, atât din cauza numelui pianistului, cât și a lucrării pe care o propune pe acest disc – un adevărat monument al perioadei baroce, inegalabilele Variațiuni Goldberg de Johann Sebastian Bach. Un pianist-spectacol, specializat mai curând în muzică romantică, Lang Lang, ajuns la 38 ani, abordează acum un opus care poate părea surprinzător, raportat la personalitatea sa.

Însă Variațiunile Goldberg sunt un opus la care Lang Lang lucrează de mai bine de 20 ani – unele dintre variațiuni le-a folosit, de exemplu, ca exerciții pentru tehnică. După problema medicală pe care a avut-o la mâna stângă în 2017, care l-a scos din circuitul de concert mai bine de un an, Lang Lang apărea la inceputul lunii martie 2020 într-un concert la Thomas Kirche din Leipzig în care a interpretat Variațiunile Goldberg; și tot în luna martie 2020 a înregistrat la Jesus Christus Kirche din Berlin o versiune de studio pentru aceeași lucrare. Ambele variante se regăsesc pe albumul apărut pe 4 septembrie – care conține 3 ore și 20 de muzică și 4 discuri!

Lang Lang însuși spune că preferă varianta de studio , care arată mai multă adâncime, așa că vom asculta și noi la Radio România Muzical, luni, 14 septembrie, ora 19.00, această versiune.

Așa cum era de așteptat, Variațiunile Goldberg interpretate de Lang Lang au suscitat opinii foarte diferite: "prosteala de showman a fost uitată. Bach a scos la lumină artistul matur din el.” – scrie The Times. Însă într-o cronică apărută pe 10 septembrie în The Guardian citim: “interpretările lui Lang Lang par să vlăguiască de energie muzica, cu tempi atât de rari și frazare care se potrivesc mai curând la Rahmaninov decât la Bach. Pentru cei alergici la Glenn Gould, exist[ numeroase alte opțiuni pentru cei care doresc să asculte Variațiunile Goldberg: de la Andras Schiff și Igor Levit la Peter Serkin și Angela Hewitt. Interpretarea lui Lang Lang nu se apropie de niciuna dintre acestea”.

Paradoxal, aș spune, ambele puncte de vedere sunt adevărate. În niciun caz, Lang Lang nu respectă vreun canon al interpretării muzicii baroce, dar cred că nici nu se aștepta cineva să facă acest lucru. El se dezvăluie pe sine, un artist al secolului XXI în această muzică, folosind, e adevărat, câteodată tempo-uri prea rare sau prea rapide, aș observa eu. Altădată, frazarea sa este departe de a fi edulcorată, este prea colțuroasă. La finalul a peste o oră și jumătate, cât durează Variațiunile Goldberg în interpretarea sa, Lang Lang lasă întrebarea lui Bach deschisă: cine suntem, unde mergem, de ce suntem aici? Nu are răspuns, ca orice alt om din acest frământat an 2020. Însă dacă doar un procent din milioanele sale de fani ar asculta Variațiunile Goldberg, cu siguranță ziua de mâine ar fi mai frumoasă.