Este o bucurie să ne reamintim, odată cu lansarea unui nou album la editura Casa Radio, câteva evenimente de neuitat care l-au adus pe maestrul Cristian Măcelaru la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Acest an 2020 este salvat în ceea ce privește viața muzicală, și prin aparițiile discografice care își propun să acopere golul uriaș lăsat de ușile ferecate ale sălilor de concerte.

Două episoade live sunt reținute în cuprinsul acestui nou disc - Fantezia "Furtuna" op.18 de Piotr Ilici Ceaikovski dintr-un concert al anului 2014 și Simfonia a VII-a de Antonin Dvorak, înregistrată un an mai târziu, în aceeași sală "Mihail Jora" a Radiodifuziunii Române. Ambele înregistrări radiază un proces sonor de cea mai înaltă calitate. Se percep clar răspunsul și implicarea necondiționată și deplină a membrilor Orchestrei Naționale Radio în fața unui dirijor de anvergură internațională, celebru pentru perfomanțele sale. Amintesc doar faptul că la începutul acestui an Cristian Măcelaru a câștigat primul său Premiu Grammy pentru un album înregistrat cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Koln, având-o solistă pe Nicola Benedetti, și i s-a prelungit până în 2025 contractul său la pupitrul acestui ansamblu german. În paralel din 1 septembrie el a preluat fotoliul de director muzical al Orchestrei Naționale a Franței, alături de alte proiecte realizate peste ocean și pretutindeni în lume.

Nu doresc să prelungesc prea mult acest capitol. Rămânem într-o ambianță românească, impresionați de dorința dirijorului de a dinamiza și de a se implica în tot ceea ce ține de evoluția spre mai bine a vieții de concert de la noi. Acest lucru este demonstrat și în cuprinsul albumului de față, în care admirăm sonoritatea compactă și frumos reliefată a Orchestrei Naționale Radio, modul în care scenariul programatic al Fanteziei "Furtuna" de Piotr Ilici Ceaikovski, după piesa lui Shakespeare prinde contur, într-o tramă dramatică ce evocă atât de sugestiv, încă din primele măsuri marea prin intermediul compartimentului de coarde, apoi profilul lui Prospero care regizează cu ajutorul lui Ariel, furtuna - prin efecte atât de plastic redate de membrii Orchestrei Naționale Radio cu patos, virtuozitate, dar și cu o sensibilitate profundă în pasajele lirice, lăsându-ne senzația fericită a unui unic instrument cu zeci de ramificații care construiește planurile sonore cu acel tip de profesionalism și ardoare, singure capabile să trezească emoția și admirația ascultătorului.

Ce declară dirijorul Cristian Măcelaru, în interviul pe care l-a acordat colegei noastre Andreea Kiseleff, legat de acest opus? "Furtuna de Ceaikovski este o piesă pe care eu am descoperit-o foarte târziu, este foarte frumoasă, nu se cântă des, nu știu de ce, poate pentru că este o lucrare mai obscură, oamenii nu o înțeleg. Eu cred că este foarte interesantă, produce valuri emoționale foarte puternice și de aceea întotdeauna mi-am dorit să o dirijez. Este o lucrrae pe care o propun foarte des în repertoriul meu. În cazul Furtunii de Ceaikovski, nu există o foarte lungă tradiție interpretativă împotriva căreia a trebuit să mă lupt, pentru că nu a fost interpretată de foarte mulți dirijori" .

Dintr-un concert al anului 2015 a fost inclusă în acest nou album și Simfonia a VII-a în re minor de Antonin Dvorak, dramatică dar păstrând în egală măsură o calitate luminoasă care în mod evident transpare în liniile cantabile, foarte rafinat puse în valoare în această versiune. În interviul realizat de colega noastră Andreea Kiseleff, Cristian Măcelaru reliefează un aspect foarte important - acela de a căuta în permanență vocea adevărată a compozitorului, dincolo de tot ceea ce a fost adăugat în timp și consolidat într-o tradiție interpretativă.

"Întotdeauna muzica lui Dvorak mi s-a părut mai interesantă în momentul în care ceea ce scrie el iese în evidență. Pentru mine Simfoniile lui Dvorak sunt mai aproape de muzica lui Janacek, decât de muzica lui Brahms - pentru că este o înțelegere a unei muzici care este mult mai tânără, mai plină de optimism. Dvorak a suferit foarte mult în timpul vieții, a pierdut membrii ai familiei, dar muzica lui a rămas întotdeauna plină de optimism și cu o bucurie de viață care la Brahms este diferită, este melancolică. La Dvorak bucuria este adevărată - o diferență enormă, mai ales în Simfonia a VII-a, una dintre cele mai dramatice, o lucrare pe care o iubesc atât de mult pentru că este foarte profundă. Este Simfonia scrisă cu atât de multă inspirație, ca un cântec continuu inspirat . La celelalte Simfonii se observă lucrătura compozițională, teoretică, în Simfonia a VII-a apare o combinație egală a unei idei, a unei inspirații directe.

Această lume pe care muzica o poate aduce în viața noastră, este o lume care ne pune într-o sferă spirituală. În momentul în care reintrăm în realitate suntem transformați. Și acest lucru ține de frumusețea pe care un disc o poate aduce în viața unui om. Pentru că relația pe care o ai cu un disc este diferită față de cea a unui concert live. Toată lumea cred că are discuri preferate la care se întoarce ca la un prieten pe care tot vrei să-l întâlnești. Și de fiecare dată când te întâlnești cu el, descoperi ceva frumos. "

Cred că voi fi în asentimentul dumneavoastră spunând faptul că și această înregistrare stabilește un model pe care ni-l dorim mereu atins, ca sonoritate, în modul de susținere interioară a frazărilor, omogenitate, cantabilitate, planuri sonore, disponibilitate și mirare continuă în fața miracolului muzical, de asemenea ca înțelegere superioară a fenomenului și nu în ultimul rând prietenie, frumos formulată și încurajată de dirijor în același interviu. Rămâne un eveniment pentru noi toți de neuitat, acest nou album "Ceaikovski - Dvorak" al Orchestrei Naționale Radio, conduse de Cristian Măcelaru, inclus în proiectul Discurile anului 2020 la Radio România Muzical.