În partea a doua avem un alt exemplu de producție marcată de stil. De calitatea impecabilă a sunetului și de exprimarea prin claviaturi a uni sound modern, acumulând ani buni de experiențe muzicale diverse. Lee Pardini a absolvit Manhattan School of music în 2007, cu o licență în jazz dar a intrat în lumea mai mare a muzicii prin trupa Dawes, în 2016, cu care a scos câteva albume foarte bune. Calitatea muzicală a grupului a crescut considerabil de la venirea lui Pardini. A mai colaborat cu Roger Waters, Elvis Costello sau Theo Katzman dar abia în 2021 a debutat sub nume propriu cu un album de jazz, un jazz al prezentului, ilustrând actualitatea, desprins de swing dar consistent în momente de bună intuiție, divers în tonuri de claviatură, bogat melodic și completat de electronice. "Homebodies" conține piese originale, bazate pe un groove solid, bine aranjat și o trupă de buni improvizatori. Titlul ar putea descrie acei oameni care preferă liniștea și pacea propriilor case, cu o rezistență naturală la norme și presiuni sociale, în căutarea sentimentului de "acasă", locul unde te saimți bine în pielea ta și îți încarci bateriile. Muzica de pe "Homebodies" ne face să ne simțim ca acasă, ne oferă siguranță, confort, ne bucură prin calitate și prospețime. Lee Pardini își imparte mediul muzical, oferindu-ne intimitatea unui repertoriu care reflectă zece ani de idei și experiențe dând sensii lumii în care trăiește. Un demers personal de a găsi o voce personală, confortul existenței ca artist. Pe lângă baza ritmică, albumul tinde să extindă definiția jazz-ului, să treacă peste ideile prconcepute printr-una dintre cele mai pure forme de exprimare, improvizația. Muzica nouă e la ea acasă, iar noi nu avem altceva de făcut decât să ne simțim bine ascultând-o.