Am mai prezentat muzică din repertoriul ansamblului "The Sixteen" condus de Harry Christophers, activ în mediul artistic britanic de peste patru decenii, admirat pentru profesionalismul desăvârșit și modul în care a reușit să atragă un public îmbinând într-un mod caracteristic, un repertoriu ce traversează 500 de ani - din epoca Tudorilor, cu alte cuvinte muzică renascentistă, dar și barocă desigur nu doar din teritoriul britanic, ajungând la muzica contemporană, pe care adeseori "The Sixteen" o prezintă în primă audiție.

Și ultimul album se înscrie pe aceeași linie, promovând în principal muzica timpului nostru, cu câteva inserții din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, toate de origine britanică. Predomină nota de introspecție, de lină meditație, dublată de poetica textelor în sonoritatea atât de frumos șlefuită, consonantă și omogenă a acestui ansamblu despre care The Times scrie: "The Sixteen - probabil cel mai bun cor din lume".

Câteva titluri incluse în acest album - "Lullabye for Lucy" de Sir Peter Maxwell Davies, un autor decedat în anul 2016, având un catalog impresionant de lucrări, 10 simfonii, opere, concerte, muzică de cameră, în anii '60 considerat copilul teribil al epocii, sau "Children are a heritage of the Lord" de Sir James MacMillan, cu 25 de ani mai tânăr, dirijor și compozitor scoțian, autor a nenumărate opere, misse, motete, al unui Concert pentru violoncel si orchestră compus pentru Mstislav Rostropovich, care l-a și interpretat în primă audiție. Este un creator cunoscut pentru mesajele politice, dar și de natură religioasă pe care le include în lucrările sale. Apar în cuprinsul acestui album și piese tradiționale engleze sau scoțiene, însă în adaptări modern, cum sunt cele semnate de Roderick Williams și Bob Chilcott, sau "The Blue Bird" de Sir Charles Villiers Stanford, una dintre cele mai des interpretate piese corale în Anglia, scrisă pe versurile lui Mary Coleridge în 1910 de acest ilustru profesor de compoziție de la Royal College of Music din Londra .

Sunt nume în general necunoscute nouă, de aceea am spus câteva cuvinte despre fiecare autor în parte. Acest nou album ne oferă ocazia de a cunoaște repertoriul coral britanic, într-o interpretare care fără îndoială îl pune în valoare. Desigur se urmărește varietatea, pentru a nu rămâne doar într-o ambianță nocturnă și sentimentală, astfel încât apar și două lucrări miniaturale semnate de William Cornysh, un autor din epoca Tudorilor, sau Giles Jolt - o glumă muzicală semnată de William Hayes, unul dintre cei mai importanți compozitori din Oxford la mijlocul secolului al XVIII -lea. Aș spune și faptul că alternanța dintre epoci, nu agresează auzul, muzica modernă are în general un caracter accesibil, dat de formulări de factură tonală, de tematica propusă și de modul în care este interpretată. Mă refer la sonoritatea "The Sixteen", celebră de-acum pentru claritatea cu care cei 18 membrii își construiesc planurile sonore, dicția impecabilă, omogenitatea vocilor și o muzicalitate pe care o vom prețui mereu, fiind una dintre calitățile care aduc un plus de valoare vieții noastre.