Mulți muzicieni își doresc să înregistreze un album cu o orchestră simfonică, dar foarte puțini reușesc asta, motivele fiind multiple. Popularitatea, bugetul, dar mai ales potrivirea muzicală. Astăzi avem parte de un exemplu fericit, în care abilitatea de a scrie teme memorabile duce la o producție de o rarisimă frumusețe, a cărei grandoare e transpusă în naturalețea orchestrației, a emoției și a expresiei personale. Avishai Cohen și-a cântat compozițiile, în mare parte în formulă de trio, până când acestea au devenit o parte din el.

Predispuse la o adaptare la scară lărgită, piesele l-au pus pe genialul muzician în ipostaza de a se visa cântând alături de o orchestră simfonică. Vigoarea muzicii lui poate transmite intensitatea într-un ansamblu muzical care se manifestă mai amplu, total diferit de un trio. Trei muzicieni se sincronizează imediat pe o măsură, în timp ce un grup de 92 de muzicieni prezintă o inerție care poate fi înțeleasă urmărind partitura și respirația. Avishai Cohen a gândit această experiență timp de mai bine de zece ani.

Capodopera numită "Two Roses" este rezultatul unui proces îndelungat, care arată că incursiunea lui în lumea muzicii clasice nu a fost un capriciu trecător, ci exprimarea sinceră a dorinței lui de a dizolva liniile dintre genuri, de a exclude nevoia clasificării în momentul audiției muzicale. De aceea, legătura dintre trio-ul lui, completat de pianistul azer Elchin Shirinov și de bateristul american Mark Guiliana și Orchestra Simfonică din Goteborg, dirijată de Alexander Hanson, pare a fi naturală și armonizată de calități excepționale.

Iar transpunerea complexității ritmice și a influenței istorice și estetice a lui Avishai Cohen într-o structură masivă ne oferă o experiență puternică și specifică, o călătorie în lumea unui muzician al lumii, care se simte acasă acolo unde-și cântă muzica.