Pe 25 iunie 2021 a fost lansat un nou album din seria dedicată de dirijorul Andris Nelsons și Orchestra Simfonică din Boston integralei simfoniilor de Dmitri Șostakovici - o extraordinară colecție apărută începând cu anul 2015. Au apărut 4 albume în această serie și 3 dintre ele au primit și premii Grammy - ceea ce este o performanță în sine.

Pe albumul lansat pe 25 iunie regăsim Simfoniile 1, 14, 15 și Simfonia de cameră în do minor. Avem, așadar, prima și ultima dintre simfoniile semnate de Dmitri Șostakovici.

De ce au primit atât de multe premii simfoniile lui Șostakovici interpretate de Orchestra Simfonică din Boston, condusă de Andris Nelsons? (Premiile Grammy sunt doar unele, alături stau multe altele, la fel de prestigioase, obținute în Europa). Pentru calitatea excepțională a interpretării, dar și pentru ideea înregistrării unei integrale a simfoniilor unuia dintre cei mai cunoscuți și totuși, enigmatici compozitori ai secolului XX.

Orchestra sună fantastic, ideile sunt clare și admirabil creionate, iar dirijorul adaugă acea trăire și emoție pe care le cunoaște și din propria-i istorie de viață, dar și din educația muzicală pe filon rus.

Șostakovici avea 19 ani când și-a finalizat prima simfonie, a fost lucrarea sa de absolvire a Conservatorului din Petrograd. O simfonie în 4 părți, care surprinde prin maturitate și modernitate.

Putem privi Simfonia nr. 15 ca pe un testament simfonic lăsat de Dmitri Șostakovici. Lucrarea a fost finalizată în vara anului 1971, când Șostakovici urma un tratament medical contra poliomelitei și puterile sale fizice începeau să slăbească; de altfel, premiera lucrării a trebuit să fie amânată din toamna lui 1971 până în 8 ianuarie 1972 - Șostakovici suferind și un al doilea atac de cord. Miraculos, a putut asista la repetițiile și concertul de premieră, Simfonia nr. 15 fiind prezentată sub bagheta fiului său, Maxim Șostakovici. Compozitorul avea să se stingă din viață pe 9 august 1975; doar câteva opusuri a reușit să mai scrie până la finalul vieții după Simfonia nr. 15: două cvartete de coarde, câteva cântece și o sonată pentru violă.

Pentru ultima sa simfonie, Dmitri Șostakovici alege să facă o panoramare a ceea ce a însemnat de-a lungul timpului limbajul său simfonic - iar lucrarea, în sine, a fost descrisă de comentatori drept o descriere a omului în fața morții. Avem și omniprezentul său umor, prin citarea celebrei teme din uvertura operei "Wilhelm Tell" de Gioachino Rossini, avem și marile mase simfonice, dar și momentele de pianissimo ale suflătorilor, care îți taie respirația. Șostakovici își ia la revedere de la lume cu o ultimă parte care este într-un tempo lent, însă nu mortuar - mai curând o atitudine senină în fața necunoscutului. Simfonia nr. 15 este o lucrare de mare profunzime, accesibilă însă oricui dorește să-și deschidă inima și urechile dincolo de cotidian.

Iar pentru această lucrare, Orchestra Simfonică din Boston și dirijorul Andris Nelsons propun o interpretare care merge la esența partiturii și filosofiei lui Șostakovici, găsind un perfect echilibru între extrovertit și introvertit, glumind, filosofând, în cele din urmă, fiind umani. O altă interpretare care ar merita un premiu Grammy pentru acest ansamblu american și extraordinarul ei dirijor leton.