Un album lansat pe 6 august sub sigla casei Deutsche Grammophon, pe care nu pot decât să-l definesc ca fiind zguduitor: Echoes of life cu pianista Alice Sara Ott.

Zguduitor, pentru că simțim în el ecourile vieții unei pianiste care tocmai a împlinit pe 1 august 33 ani, dar care în urmă cu 2 ani a fost diagnosticată cu scleroză multiplă. O pianistă excepțională care își descrie, practic, viața și eternitatea ce va urma, prin muzica pe care a servit-o de când era mic copil.

Pe mine, care am cunoscut-o personal pe Alice Sara Ott când a venit în 2012 la București pentru a susține un recital cu ocazia aniversării Radio România Muzical, acest album mă emoționează cu atât mai mult. Alice Sara Ott este o pianistă care are totul: o tehnică ce-ți taie respirația și o capacitate de expresie ce îmbină atât cerebralul asiatic, cât și emoția europeană - ea provenind dintr-o familie germano-japoneză. De fiecare dată când am văzut-o pe scenă a fost pur și simplu flamboiantă, ridicând sala în picioare.

Este al zecelea ei album apărut la casa Deutsche Grammophon, și sper din toată inima să nu fie și ultimul. Echoes of life este construit în jurul integralei preludiilor op. 28 de Frederic Chopin - o expresie a întregii personalități a compozitorului pe care Alice Sara Ott îl iubește atât de mult. Ascultați cu atenție și veți constata că Alice Sara Ott nu merge pe calea bătută a interpretării acestor preludii, ci găsește prin nuanțe, tempo și tușeu noi modalități de expresie. La final veți fi transfigurați.

Un album extrem de personal al pianistei germano-japoneze care tocmai a împlinit 33 ani, dar care suferă de scleroză multiplă, boala care a răpit-o prea devreme și pe o altă muziciană celebră, Jacqueline Du Pre. Alice Sara Ott își face prin acest album un inventar al propriei vieți: alături de preludiile lui Chopin pune lucrări contemporane pentru care oferă și explicații. Am selectat câteva: La început a fost de Francesco Tristano, Infant rebellion - prima lucrare din Musica ricercata de Gyorgy Ligeti, No roadmap to adulthood, adică Preludiul în Do diez major de Chilly Gonzales și Lullaby to eternity, o piesă semnată chiar de Alice Sara Ott, după Lacrimosa din Requiemul de Mozart.

E multă dramă, dar și seninătate în viața acestei pianiste pentru care viața a rezervat succese pe care alții nu le-au avut niciodată, dar și năpasta unei boli pentru care nu există leac. Emoția și fragilitatea din interpretarea lui Alice Sara Ott sunt atât de puternice, că la final, mie, cel puțin, mi-au dat lacrimile.