Astăzi ne delectăm pentru început cu pulsația directă a jazz-ului pornită din swing-ul pianului și din influențele estice din țara de origine a compozitorului. Roy Mor preia ambele roluri pentru un album personal, cu fiecare piesă reprezentând o declarație muzicală distinctă. Plin de note inovatoare dar și foarte accesibil, mai ales că și intrumentele sunt bine plasate în spațiul înregistrării, "After the Real Thing" ne transmite plăcerea celor implicați de a se întâlni pentru a repeta și pentru a înregistra, de a lua deoparte fiecare detaliu înainte de a-l imprima, perfect conștienți că așa va rămâne pentru totdeuna. Marii muzicieni lucrează la orice album cu entuziasmul primei apariții, de aceea acest disc este foarte potrivit și pentru cei care ar vrea să se inițieze în jazz dar încă nu știu cu ce să înceapă. Frazarea lirică a lui Roy Mor ne aduce aminte de Ahmad Jamal și de Lennie Tristano, susținând la fel de bine improvizația pe gamă de blues și ornamentele cu specific oriental, două articulări diferite, dar asociate cu bun gust. În colecția noastră de muzică nouă, cu stare bună, pe care să o împărțim cu alții, "After the Real Thing" trebuie să fie undeva la îndemână.

În partea a doua trăim aceeași senzație a noutății care ne menține atenția, a plăcerii de a asculta ceva intim, proaspăt și familiar în același timp, din partea unui artist care a avut cu ce să se distingă din lista lungă a celor noi și buni. Oferta e masivă, trebuie să recunoaștem, dar din toate demonstrațiile de măiestrie rămânem cu ceea ce ajunge mai rapid la noi, emoția venită din dorința sinceră de a transmite ceva, nu doar reultatul orelor de studiu. Din Sicilia vine Sade Mangiaracina, o pianistă care ne oferă un interplay admirabil, compoziții memorabile și o atitudine imprimată clar pe albumul "Madiba", înregistrat în trio alături de mai vechii colegi, basistul Marco Bardoscia și bateristul Gianluca Brugnano. Teme cantabile, impregnate cu culori mediteraneene, lirism și improvizație pe linia care leagă limbajul jazzistic de accentele etnice, cu o adresare prietenoasă, pop, în cel mai bun sens al cuvântului. O muzică bogata în nuanțe, de o maturitate pe care nu doar criticii o pot sesiza, ci și publicul din ce in ce mai numeros. E clar că după un asemenea album, atenția față de ce scrie și ce cântă Sade Mangiaracina crește progresiv.