Începem azi cu basistul englez Matt Ridley, un nume familiar celor care ascultă jazz european și au obiceiul de a se uita la componența formațiilor. Mulți dintre ei se invită reciproc pe albumele la care lucrează și formează o comunitate care-și împarte generos valorile. Matt Ridley este fără îndoială unul dintre cei mai ocupați instrumentiști, la fel cum este un foarte serios și talentat compozitor. Albumele lui reunesc multe stiluri, poate uneori prea multe, însă capacitatea lui excepțională de a scrie bine și de a alege bine muzicienii este indiscultabilă. Cel mai echilibrat dintre ele este "The Antidote", apărut în 2021. L-am ascultat fascinat de sound-ul modern, de compoziția sofisticată fără emfază, care invită la audiție și nu pune bariere de percepție. Un album orchestrat elegant, cu riff-uri și formule care aduc aminte de jazz rock-ul anilor '70 și o proporție dintre electric și acustic specifică noilor producții. Grupul este bine legat, solourile nu se luptă între ele, iar ceea ce atrage mai mult și face din acest album o lucrare specială este relația dintre basul acustic al lui Matt Ridley și chitara electrică a lui Ant Law. Ascultat în profunzime, "The Antidote" este un album care definește jazz-ul european contemporan și-l ridică la nivel de limbaj universal, accesibil și cuprinzător.

Există un motiv clar pentru care muzica lui Wes Montgomery continuă să inspire chitariști din toată lumea, la peste 50 de ani de la dispariție. Geniul lui muzical care a îmbinat într-un stil unic blues-ul cu bebop, zâmbetul creat de fluența muzicală, de compozițiile simple și accesibile, discret mișcate de schimbări și turnuri au avut puterea de a deschide calea chitarei moderne în jazz. De aici și multitudinea de albume care-i sunt dedicate, ca să nu mai vorbim de toți cei care-l citează sau îi reflectă stilul. Unul dintre chitariștii care recunoaste puternica influență a lui Wes este Nigel Price, care a lansat în 2021, alături de un all-star band, albumul "Wes Reimagined". Exact așa cum o spune și titlul, avem ocazia de a asculta muzica lui Wes Montgomery într-o spectaculoasă actualizare. Aceleași instrumente, bazate pe formula de trio de orgă (chitară, baterie, orgă Hammond) , aceleași piese, virtuoz împrospătate de muzicieni care știu foarte bine pe cine omagiază. O reverență în stil de mare muzician, către un alt mare muzician, pe un disc excepțional, pe care-l asculți cu maximă plăcere, apoi îl mai asculți o dată. Nigel Price nu-l copiază pe Wes Montgomery, nu ar avea niciun sens să imiți o forță melodică și armonică. Fiecare piesă evocă geniul lui Wes, imprimând flerul și personalitatea lui Nigel. Toți cântă foarte bine, uniți de respectul reciproc și de pasiunea pentru muzica lui Montgomery. După mine, așa trebuie să sune jazz-ul: comunicativ, sincer, care să includă ascultatorul și să lege generațiile prin firul continuu al libertății muzicale. "Wes Reimagined" este un album perfect programat.