Fiecare instrument dezvăluie din când în când câte un maestru care redefinește limitele a ceea ce este posibil din punct de vedere muzical. Ne apropiem astăzi de un instrument de o furmusețe rară, o prezență sporadică în sălile de concert simfonic și destul de izolată în muzica derivată din jazz. Pornită din vibrația corzii arcului de luptă, trecută prin lira prezentă pe majoritatea imaginilor antice care evocă arta sonoră, folosită în toate mediile muzicale ca sursă de culoare caldă și delicatețe, harpa a ajuns și ea în repertoriul mare prin câțiva artiști sclipitori care i-au extins fascinant limbajul. Știm ce au făcut Loreena McKennit sau Andreas Vollenweider, însă Brandee Younger ne duce și mai departe. Virtuoz al instrumentului, debutează la scară lărgită cu un album incredibil, care ne poate ilustra oricând momentele bune pe care le trăim, folosind riguros un limbaj complex și actual, combinând dezilnvolt sonoritatea clasică a harpei cu stiluri muzicale moderne, prin piese luminoase, expuse cu claritatea cristalului. Brandee Younger scoate harpa din contextul strict al muzicii clasice și-i creează propria lume sub titlul "Somewhere Different", un adecvat și creativ exemplu de schimbare a liniilor convenționale. O producție substanțială dar și foarte accesibilă, albumul scoate în evidență sunetul unic, grațios al harpei, în relație cu celelalte instrumente, în diversitatea muzicală a repertoriului, eliberate de generozitatea limbajului jazzistic. Cu curaj și imaginație, Brandee Younger a creat un mediu perfect pentru a percepe harpa într-un context artistic dominat de noutate.

Un alt superlativ muzical care a plasat confortabil harpa în lumea jazz-ului, inspirat, original, cu un talent incredibil este Edmar Castaneda, pe care l-am văzut și alături de Hiromi Uehara într-un duet inedit. Inegalabila lui virtuozitate este relevată din nou pe albumul "Family", înregistrat în formulă de trio alături de saxofonistul Shlomi Cohen și de bateristul Rodrigo Villalon. Stilul lui regândește instrumentul, ciupind basul cu mâna stângă, lăsând libertate mâinii drepte de a susține temele și de a improviza. Teoretic sună simplu, dar ceea ce face el este cu adevărat spectaculos. "Family" reprezintă viziunea lui Castaneda asupra unei lumi care poate trăi ca o familie unită. Ce nu a putut anticipa a fost accidentarea la mână care l-a ținut departe de scenă și de instrument până în februarie 2020 când, ce să vezi, a lovit pandemia. În acest răstimp, piesele au evoluat în forme noi, cu semnificații aprofundate, cuprinzând speranța, credința și bucuria de a împărți timpul cu familia. Ceea ce la început a fost un proiect muzical, s-a dezvoltat în ceva mult mai important. Când familia e unită, lipsurile materiale se resimt mai ușor iar viața poate fi prețuită mai intens. Dincolo de muzicalitatea fabulos exprimată, "Family" este un album de apropiere și candidă reevaluare a valorilor care ne unesc.