În 8 octombrie, unul dintre cei mai apreciați pianiști la nivel mondial, Daniil Trifonov, și-a lansat cel mai nou album la casa cu care colaborează din 2013, Deutsche Gramophon. În mod surprinzător, poate, pentru acest pianist care este recunoscut drept un mare interpret al muzicii romantice, de data aceasta, avem Bach - "The Art of life" (Arta vieții). Iată o altă fațetă a acestui pianist de 30 ani, care pe 10 octombrie a primit premiul pentru Instrumentistul anului la gala premiilor Opus Klassik 2021, pentru albumul său "Silver Age", lansat în noiembrie 2020 la aceeași casă, Deutsche Grammophon. 

"The Art of life" este un dublu album cu lucrări semnate de atât de marele Johann Sebastian, cât și de fii săi, Johann Christian, Wilhelm Friedemann, Carl Philipp Emanuel, Johann Christoph Friedrich, precum și selecțiuni din albumul pentru Anna Magdalena Bach. Într-un cuvânt, așa cum remarcă și Daniil Trifonov, " acest album vorbește, în multe feluri, despre dragoste: cea romantică dintre Johann Sebastian și prima și a doua lui soție, cea familială, dintre părinți și copiii lor; și apoi, despre dragostea pentru Creator". 

Punctul de atracție și pilonul central al acestui album este Arta fugii de Johann Sebastian Bach, care "reprezintă rădăcina expresiei muzicale a moștenirii lui Bach personale, spirituale, științifice și umanistice" - cum notează Trifonov. Un opus fundamental, auster; dacă vreți, o expresie în muzică a șirului lui Fibonacci și a proporției de aur, cu atât mai provocator pentru interpret, în căutarea emoției ascunse printre note, care există și strălucește discret, ca un diamant în noapte.

Trifonov a pus un mare pariu cu interpretarea acestei monumentale lucrări de 70 minute, cântate la pian - Bach nu a notat niciun instrument căruia i se adresează această ultimă lucrare a sa, lăsată, de altfel, neterminată. Trifonov însuși este cel care a compus un final pentru versiunea de pe acest album. Unii comentatori internaționali au comentat că Trifonov este nonconformist în soluțiile de interpretare pe care le propune, vorbind despre unele tempo-uri mai rapide sau adiția unor octave.

Însă eu nu văd că acest ar fi un nonconformism - cel puțin, nu acel nonconformism pe care l-am întâlnit în Variațiunile Goldberg interpretate de Lang Lang. În mod cert, Trifonov urmează spiritul și litera partiturii, sondând cu grijă și emoție în această lume complicată, urmărind cu atenție discursul fiecărui voci în parte și construind întregul, pentru a oferi nu doar o satisfacție intelectuală ascultătorului, ci și emoție. E adevărat, acel tip de emoție care ne duce dincolo de lumea aceasta, mai sus, către Creator.