Cel mai nou album semnat de violonista olandeză Janine Jansen a apărut pe 10 septembrie sub emblema casei Decca și este remarcat deja de presa internațională. 12 Stradivari - 12 viori Stradivarius - este titlul acestui inedit album înregistrat în decembrie 2020 la Londra de Janine Jansen, în compania lui Antonio Pappano, cel pe care-l cunoaștem în calitate de dirijor, dar pe care-l descoperim și în calitate de redutabil pianist. 

Primele 4 piese de pe acest disc: Dans spaniol de Manuel de Falla, Cântec de dragoste de Josef Suk, Romanța op. 22 nr. 1 de Clara Schumann și Piesa fantezie op. 73 nr. 1 de Robert Schumann. Și o ocazie de a asculta vioara Stradivarius pe care a cântat Fritz Kreisler, dar și alte 3 modele de viori Stradivarius - Alard, San Lorenzo și Captain Saville. 

De fapt, albumul 12 Stradivari este o ocazie unică de a asculta cum sună 12 viori Stradivarius diferite - instrumente rare și foarte prețioase, care au aparținut unor violoniști celebri, printre ei, Kreisler, Milstein, Ida Haendel - toate, cu o valoare de piață de peste 20 milioane de dolari fiecare, parte dintre ele, puse la dispoziție de fundații și muzee pentru acest proiect, adică instrumente pe care nu s-a cântat de ani de zile și posibil, nu s-a înregistrat nimic niciodată. A fost un proiect ambițios și apropo imposibil de pus în practică, dus însă la bun sfârșit de managerul uneia dintre cele mai importante firme vânzătoare de viori din lume, J&A Beare de la Londra, înființată în 1892. Astfel, au ajuns în capitala Marii Britanii cele 12 instrumente în decembrie 2020 și pe parcursul a două săptămâni au putut fi realizate toate înregistrările de pe albumul prezentat astăzi. 

Să descoperim alte viori Stradivarius: cea care i-a aparținut lui Viextemps, apoi, cele care i-au aparținut violoniștilor Oscar Schumsky și Ida Handel. Și în fine, modelul De Chaponay din 1722 - în alte patru piese de pe acest album: Romanța Desespoir de Henri Vieuxtemps, Aria lui Lenski din opera Evgheni Oneghin de Ceaikovski, într-o versiune pentru vioară și pian de Leopold Auer, Fântana Arethusei de Karol Szymanowski și Piesa în formă de habaneră de Maurice Ravel. 

Experiența înregistrării acestui album este surprinsă de un documentar realizat de Gerry Fox, câștigător al premiilor Bafta. Da, într-adevăr, o șansă unică în viață să poți cânta și înregistra pe 12 dintre cele mai prețioase viori Stradivarius care există în lume - așa cum remarca și Janine Jansen. 

Iată și alte piese de pe acest album: Sospiri op. 70 de Edward Elgar, partea a III-a, Andante, din Sonata op. 19 de Serghei Rahmaninov, Melodie din ciclul Amintiri dintr-un loc drag de Ceaikovski și Clopote la miezul nopții din opereta Bal la operă de Richard Heuberger, prilej de descoperire a unor viori Stradivarius faimoase: Tyrell din 1717, apoi instrumentul din 1716 care i-a aparținut lui Nathan Milstein, vioara Titian și vioara din 1717 pe care au cântat Bronislav Huberman și Fritz Kreisler. 

Albumul nu este doar un prilej de a explora universul unor viori Stradivarius, ceea ce poate fi interesant în sine. Însă mai mult, este prilejul redescoperirii unor mari muzicieni: Janine Jansen, printre cei mai valoroși violoniști ai momentului la nivel mondial și Antonio Pappano, mult mai cunoscut în calitate de dirijor, dar, în același timp, și un redutabil pianist, cu o discografie bogată în domeniul muzicii de cameră, atât înainte, dar mai ales în timpul pandemiei COVID19. 

Admirăm sunetul strălucitor al viorilor Stradivarius, fiecare însă cu o specificitate timbrală, dar și arta interpretativă a celor doi: sunt piese foarte cunoscute, cărora le imprimă o culoare aparte. E și un spirit creativ și jovial pe care-l putem sesiza cu ușurință și sentimentul că fiecare notă este exact acolo unde trebuie să fie. Doi mari muzicieni, 12 viori Stradivarius și un album cu un repertoriu divers ancorat în muzica secolului al XIX-lea - începutului de secol XX - o încântare!