Johannes Brahms - Serenada nr. 1 op. 11 în Re major.

Cu o bogată activitate, de peste patru decenii, ansamblul german Linos înfiinţat de oboistul Klaus Becker în 1977 este format din interpreţi la instrumente de coarde şi de suflat, având un repertoriu vast, de la muzica lui Bach la cea contemporană. Formaţia a înregistrat peste 40 de discuri, unele dintre ele distinse cu premiul Echo Klassik. Pentru cel mai recent CD al său, imprimat în ianuarie 2020 la Radiodifuziunea din Saarbrücken şi lansat în 3 iunie 2022 la casa de discuri Capriccio, ansamblul a ales cele două Serenade compuse de Johannes Brahms, în versiuni camerale.

Acestea au fost create de Brahms în tinereţe, în timpul petrecut la curtea princiară din Detmold, ca profesor de pian, dirijor de cor şi pianist solist. Scrise în anul 1856, serenadele îmbină farmecul şi atmosfera de divertisment cu sobrietatea simfonică. Melodii simple întâlnesc un contrapunct sofisticat şi texturi romantice încadrate în forme de tip clasic, ca urmare a admiraţiei pe care compozitorul german o avea în acea perioadă pentru serenadele lui Wolfgang Amadeus Mozart şi simfoniile lui Joseph Haydn. Brahms a scris prima sa serenadă pentru ansamblu cameral şi a prezentat-o în această versiune la Filarmonica din Hamburg. Partitura era iniţial concepută pentru nonet de flaute, clarinete, fagot, corn şi cvartet de coarde. Ulterior, compozitorul a orchestrat această lucrare, care a fost până la urmă publicată în aranjamentul pentru orchestră mare.

Interpretarea ansamblului Linos este omogenă timbral, coerentă stilistic, cu dialoguri antrenante între partidele de instrumente. Formaţia a optat pentru versiunea originală, camerală, a Serenadei în Re major de Brahms, partitură ce s-a pierdut în timp, însă a fost reconstituită de muzicianul argentinian Jorge Rotter.