Antonin Dvorak - Simfonia a VII-a op.70 în re minor; Antonin Dvorak - Simfonia a VIII-a op. 88 în Sol major; Antonin Dvorak - Simfonia a IX-a op. 95 în mi minor.

O ultimă întâlnire cu muzica lui Antonin Dvořák așa cum este interpretată de Orchestra Filarmonicii din Los Angeles sub conducerea lui Gustavo Dudamel, în cel mai recent album apărut sub sigla Deutsche Grammophon, la sfârșitul lumii iulie. Astăzi ascultăm cea mai cunoscută Simfonie a autorului ceh, compusă pe pământ american în 1893. ”Experiența pe care am avut-o cu Simfoniile lui Dvořák este unică și uluitoare, declară Gustavo Dudamel într-un interviu. Dvorak exprimă propria sa viziune despre America, propria sa interpretare”. În concerte, adesea dirijorul argentinian a realizat o conexiune între ultimele trei Simfonii de Antonin Dvořák și cele patru Simfonii de Charles Ives, făcând o paralel , o punte între acești doi autori, ambii conturând în muzică un profil american autentic. Desigur în cazul lui Antonin Dvořák, rămâne și amprenta slavă, exprimată în forme extravertite de lirism. Ne face o mare plăcere să redescoperim Simfonia a IX-a în mi minor ”Din lumea nouă” - astfel ar trebui privită orice nouă versiune – ca o redescoperire.

Apar în prima parte, schimbări subtile de tempo puse în slujba expresivității  - un compartiment al coardelor strălucitor ca timbru, perfect omogenizat, lăsând o amprentă cantabile inconfundabilă, și mai ales o cursivitate data de ritmul interior, ca de fiecare data frenetic sub conducerea lui Gustavo Dudamel. Ceea ce nu înseamnă că momentele lirice nu își păstrează candoarea, rafinamentul și subtilitatea. Temele Largo-ului se împletesc în toată splendoarea. Pot spune că prin această nouă versiune a Simfoniei a IX-a în mi minor avem o reprezentare a euforiei sonorităților  pe coordonatele romantismului slav. Accentele percutante și ritmul incandescent al Scherzo-ului – partea a III-a, acuitatea și transparența planurilor surprind și energizează, în timp ce finalul ne oferă o imagine triumfală a ceea ce reprezenta America în ochii autorului ceh, care își sfătuia confrații de peste ocean să privească atent și către folclorul băștinașilor indieni. Închei tot cu un cuvânt al dirijorului Gustavo Dudamel: ”Pentru mine muzica trebuie să unească, se creeze punți. Visul meu – să îmbrățișez lumea prin artă. Nu este o naivitate. Este simplu, este cel mai frumos lucru”.