Orchestra Simfonică din Philadelphia, dirijor Yannick Nezet Seguin - Music box, 24 ianuarie 2022
Un disc nominalizat la premiile Grammy: două simfonii de Florence Price, înregistrate de Orchestra Simfonică din Philadelphia, condusă de Yannick Nezet Seguin. Albumul s-a lansat pe 14 ianuarie 2022 sub sigla casei Deutsche Grammophon. Versiunea exclusiv digitală a apărut pe piață din 24 septembrie 2021.
Florence Price este o compozitoare afro-americană care a trăit între anii 1887 și 1953; de fapt, este prima compozitoare afro-americană ale cărei lucrări au fost cântate de o orchestră importantă americană. A scris peste 300 lucrări, dintre care 4 simfonii și 4 concerte; pe disc figurează Simfoniile I și a III-a, compuse pe parcursul deceniului 4 al secolului XX.
În 1932, Florence Price și-a înscris prima simfonie, compusă începând cu 1931, în cadrul concursului Rodman Wanamaker - și a și câștigat premiul I, în valoare de 500 dolari. Dar mai mult decât atât, Price a ajuns să fie cunoscută la nivel național, iar dirijorul de atunci al Orchestrei Simfonice din Chicago, Frederick Stock, a reținut lucrarea, pe care a și interpretat-o în premieră la Chicago în 1933.
Anii au trecut și după succesul premierei, prima simfonie de Florence Price a căzut treptat în uitare, până aproape în prezent. În 2019, Fort Smith Symphony Orchestra a înregistrat-o pentru prima dată în epoca modernă pentru casa Naxos, iar acum, avem această superbă înregistrare a Orchestrei Simfonice din Philadelphia, condusă de Yannick Nezet Seguin, realizată în mai 2021.
Nu cred că în artă funcționează departajarea în funcție de culoarea pielii sau de sex - mai precis, discriminarea pozitivă pe aceste criterii. În artă, în muzică în particular, avem măsura valorii artistice, singura care poate oferi o imagine realistă. Între 2019 și 2021, au apărut nu mai puțin de 24 discuri cu muzica lui Florence Price - iar în anii anteriori, cel mult 1. Sigur, este un efect al unei politici de aducere în față a unor categorii discriminate în trecut în cultura americană - negrii și femeile, iar Florence Price era exponenta perfectă a acestei categorii. Însă, aș adăuga, muzica ei chiar merită să fie cântată: un idiom de factură romantică, melodică ce înglobează și cântările negro-spirituals, orchestrații interesant realizate - într-un cuvânt, profesionalism care transcende și culoarea pielii și genul autoarei.
În Simfonia a III-a, compusă între 1938 și 1940, Florence Price sondează în melodica negro-spirituals, însă nu în aceeași măsură ca în Simfonia I. Întâlnim din nou o mișcare intitulată Juba Dance, în partea a III-a, dar și sonorități care nu mai amintesc de Dvorak, ca în Simfonia I, ci de Șostakovici. O evoluție în limbajul lui Florence Price, care rămâne cunoscută drept simfonistă în muzica secolului XX prin aceste 2 simfonii, prima și a treia. A doua s-a pierdut, iar a patra a fost considerată pierdută până în 2009, când partitura a fost descoperită în fosta casă de vacanță a compozitoarei, alături de un adevărat tezaur de partituri, printre ele, și cele ale celor două concerte pentru vioară și orchestră.