Până de curând, creaţiile compozitorului italian Gaetano Brunetti erau practic necunoscute printre iubitorii muzicii clasice. Din fericire, datorită eforturilor unor artişti şi muzicologi care au descoperit aceste partituri, compozitorul - afirmat în Spania în a doua jumătate de secol 18 - a revenit în atenţia publicului. Printre muzicienii care au contribuit la acest fenomen se numără şi violonistul spaniol Carlos Gallifa, care a studiat la Conservatorul Regal de Muzică din Madrid, apoi în Statele Unite ale Americii şi la Conservatorul din Bruxelles cu Sigiswald Kuijken, fiind interesat de interpretarea muzicii baroce şi clasice pe instrumente istorice. El cântă pe o vioară construită în anul 1784 la Paris de Leopold Renaudin şi a susţinut concerte în Spania, Belgia, Franţa, Portugalia, Brazilia şi în multe alte ţări. A colaborat cu cele mai importante ansambluri de muzică veche din Spania şi, în prezent, activează ca profesor la Conservatorul din Toledo şi este liderul ansamblului cameral Galatea, din care mai fac parte Pablo Zapico la chitară barocă, Javier Aguirre - violoncel şi Alfonso Sebastian la clavecin. Acest cvartet a înregistrat anul trecut la Madrid un disc dedicat sonatelor pentru vioară şi bas continuu de Gaetano Brunetti. Albumul a apărut în 11 martie 2022, la casa spaniolă de discuri Lindoro.

Compozitorul Gaetano Brunetti s-a născut în anul 1744 în oraşul italian Fano şi s-a stabilit de-a lungul vieţii în Spania, sub domnia regilor Carlos al III-lea şi al IV-lea. A activat la capela regală şi în orchestrele teatrelor din Madrid ca violonist, profesor şi compozitor, devenind în 1796 director muzical al Orchestrei Regale de Cameră. Doi ani mai târziu s-a stins din viaţă. Din păcate, Gaetano Brunetti a publicat foarte puţine dintre cele peste 400 de partituri pentru ansambluri camerale pe care le-a scris, astfel încât ele sunt greu de găsit. Totuşi au fost descoperite recent 83 de manuscrise cu sonate pentru vioară şi bas continuu de Brunetti, deşi se estimează că muzicianul a compus mai multe lucrări de acest gen. Ele reprezintă cel mai important set de partituri dedicate viorii în secolul al 18-lea în Spania, piese cu melodii graţioase, structurate în trei părţi, ce stau stilistic la graniţa dintre barocul târziu şi clasicismul timpuriu. Aceste manuscrise s-au păstrat în arhivele Palatului Regal din Madrid, în Biblioteca Naţională a Franţei şi la Institutul de Muzică din Haga, iar o parte dintre ele au stat la baza înregistrărilor realizate de ansamblul Galatea.