Casa de discuri Warner, respectiv Erato și-a propus încă din luna trecută să lanseze o serie de albume prin care este aniversat și omagiat dirijorul Sir Eliot Gardiner, care în luna aprilie va împlini 80 de ani. Este pusă în valoare nu doar prolifica și lunga colaborare dintre dirijor și casa de discuri, cât mai ales drumul extraordinar parcurs în compania Corului și Orchestrei Monteverdi - o odisee de mai bine de 60 de ani, care a început ca un pionierat pe linia promovării și impunerii muzicii vechi în Anglia și ulterior în întreaga Europă. Experiența este uriașă, la fel repertoriul și mai ales calitatea unui demers interpretativ, întotdeauna argumentat istoric, dar având și calități ale unei muzicalități și expresivități de o mare valoare, recunoscute ca atare de un public fidel, din ce în ce mai bine educat și pasionat.

Se pune accentul acum pe Jean Philippe Rameau, după atâtea și atâtea albume Bach. Nu uităm impresionantul Pelerinaj al Cantatelor de la începutul anilor 2000, nu-l uităm pe Handel, pe Monteverdi și nenumărate alte universuri muzicale inteligent tâlcuite. Revin la noile apariții sub sigla Warner: "La Danse - cel de-al treilea Act din "Serbările Hebei" de Rameau în 2 decembrie, Suita din tragedia lirică "Dardanus" tot de Jean Philippe Rameau în 9 decembrie, un album Handel în 13 decembrie, și din nou Rameau - "Les Boreades" în 16 decembrie.

Nu știu dacă vom parcurge toate aceste albume, cert este faptul că îl reținem astăzi pe primul - "La Danse" din "Serbările Hebei" de Rameau, înregistrat de Corul și Orchestra Monteverdi avându-i ca soliști pe sopranele Anne-Marie Rodde, Jill Gomez și pe tenorul Jean-Claude Orliac. Scenariul începe o Ritournelle gay (veselă), un Recitativ și o Arie ale zeului Mercur, urmate de intrări ale păstorilor, un dialog între cor și Eglé ("Dragostea domnește în aceste păduri"), urmate de dansuri - Mussete, Gavote en rondeau, Rigaudon, având o calitate mozartiană a discursului, alte coruri, recitative și arii mereu alternându-se, oferind surprinze. Nici un moment static în acest scenariu cu o dinamică vie, exuberantă, incluzând contraste și episoade de o profunzime evidentă. Nu ne surprinde, având în vedere subiectul, caracterul giocoso care alternează cu momente mai dramatice, redate cu gesturi largi, de o evidentă expresivitate. Este cu adevărat o sărbătoare, a unui mare dirijor al epocii noastre, dar și a muzicii lui Jean Philippe Rameau, cunoscător al tainelor spectacolului perfect.