Este cu adevărat un eveniment discografic - descoperirea unor înregistrări din arhivele BBC - Londra, realizate de pianistul Arturo Benedetti Michelangeli în anul 1959: Maurice Ravel, Muzio Clementi, Frederic Chopin, pagini cunoscute iubitorilor muzicii doar în variantă video. Căutând în arhive benzile video, a fost găsit formatul audio original care a fost masterizat, bineînțeles, astfel încât în data de 3 februarie 2023, în colecția "The Lost Recordings" a fost lansat acest dublu album istoric, "Arturo Benedetti Michelangeli - The London Recordings - vol 1".

În plus avem uriașa surpriză de a descoperi inclus și un concert al anului 1982, susținut de pianist la Royal Albert Hall în prezența Orchestrei Simfonice din Londra, condusă de Sergiu Celibidache - înregistrarea care ne lipsea pentru a pune în valoare extraordinara colaborare dintre cei artiști. Este cunoscut respectul și aprecierea pe care o purtau unul față de celălalt având în vedere exigența sau mai ales intransigența ambilor , chiar și natural lor capricioasă - întrucât până în ultimul moment în cazul lui Michelangeli nu se știa în ce măsură concertul urma să aibă loc. El obișnuia să-și anuleze aparițiile doar dacă sunetul celor două piane care îl însoțeau în turneele sale nu ar fi corespuns percepției, concepției sale de moment. Sau, dacă ne referim la Sergiu Celibidache, nu se știa, înainte de concert dacă va permite instalarea microfoanelor pe scenă, având în vedere aversiunea sa declarată pentru înregistrări. Dar, în seara zilei de 8 aprilie 1982, nu unul ci mai multe miracole au făcut posibilă, nu doar susținerea dar și înregistrarea Concertului în Sol pentru pian și orchestră de Maurice Ravel, un moment de referință pentru arta interpretativă a lumii. Cei doi artiști - pianistul și dirijorul se regăseau într-o simbioză perfectă în ceea ce privește concepția muzicală, adăugând în plus acea componentă a inefabilului.

Rememorez câteva date istorice. S-au cunoscut în anul 1938 la Berlin şi, pentru o lungă perioadă de timp care a cuprins, cu mici pauze, aproape întreaga viaţă a pianistului, se pare că Sergiu Celibidache a fost singurul dirijor de care Michelangeli…asculta. Ne oferă mărturii Klaus Umbach în cartea pe care a dedicat-o maestrului român. "Spirite înrudite, cei doi - camarazi de luptă şi de idei. Amândoi interpretează o partitură de solist împotriva restului corporaţiei, savurându-şi siguranţa şi mulţumiţi de ei înşişi, dar şi cu multă seriozitate şi cu o duritate tot atât de implacabilă pe cât este de respectabil şi de intangibil idealul lor de perfecţiune". "El este un geniu - spunea Celibidache. Dispune de un fel de percepţie acustică pe care nu am întâlnit-o la nici un alt om. Nu mai există în lumea întreagă un alt pianist care să vină cu o săptămână înainte în sala de concert, numai pentru ca să-şi acordeze şi să-şi încerce instrumentul. Iar dacă pianul nu corespunde întru totul dorinţelor şi pretenţiilor sale, el contramandează tot concertul."

Un personaj fantast, desprins din galeria elitelor muzicale ale lumii, super-virtuoz, "un Liszt al veacului XX" după Alfred Cortot, adeseori excentric, Arturo Benedetti-Michelangeli reprezintă un "triumf al pianisticii moderne" (după Piero Rattalino, autorul cărții "Storia del pianoforte"). Arta sa păstrează acea aură paradoxală, ermetică, un "amestec de foc şi gheaţă, de energie pură şi delicateţe extremă, de calcul infinitezimal şi lirism irezistibil" în opinia cronicarilor epocii; în acelaşi timp personalitatea sa rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut, imprevizibilă, capricioasă, contribuind în mare măsură la conturarea "misterului Michelangeli". Dezvăluim o altă fațetă a sa în Suita"Gaspare de la nuit", tot de Maurice Ravel, o înregistrare din 1959, pentru a reveni și mâine cu alte două secvențe, pagini de Muzio Clementi și Frederic Chopin din cuprinsul aceleiași colecții : "Arturo Benedetti Michelangeli - London recordings".