Un album emoționant: testamentul sonor lăsat de un mare pianist care ne-a părăsit prea devreme anul trecut, pianistul Lars Vogt stins din viață pe 5 septembrie 2022, la vârsta de 51 ani, de fapt, cu doar câteva zile înainte de împlini 52 ani.

Albumul, cuprinzând două concerte pentru pian și orchestră de Mozart, a apărut pe data de 1 septembrie 2023 la casa Ondine. În aprilie 2021, când a înregistrat la Paris acest disc, Lars Vogt era deja bolnav de cancer, de fapt, în mijlocul chimioterapiei. Însă și-a dorit foarte mult să înregistreze acest ultim album: Mozart, anume concertele numerele 9 și 24 de Mozart, alături de Orchestra de Cameră din Paris. A sosit la Paris palid și epuizat, însă, așa cum mărturisește într-un interviu cuprins în bookletul CD-ului inginerul de sunet cu care a lucrat, în momentul când a început să înregistreze, s-a transfigurat efectiv - o poveste ce ne amintește de alt pianist stins înainte de vreme, românul Dinu Lipatti.

Lars Vogt s-a stins din viață înainte ca înregistrările pe care le veți asculta astăzi să fie editate; a știut că nu va mai apuca să le audă el însuși, așa că l-a rugat pe inginerul de sunet să i le dea pianistului Paul Lewis pentru audiția finală.

Christoph Franke, inginerul de sunet, își amintește de alte momente când l-a ascultat pe Lars Vogt interpretând Mozart și de starea de pură fericire pe care i-a inspirat-o Lars Vogt. A înțeles perfect de ce pianistul a ales Mozart, tocmai pentru că Mozart, cu muzica lui venind din altă lume, putea fi ultimul cuvânt pe care Lars Vogt avea să-l rostească pentru lume. Când a înregistrat acest album, nimeni nu știa dacă există vreo șansă ca Lars Vogt să învingă cancerul, era speranță, dar și disperarea morții, ceea ce transpare foarte puternic în înregistrările pe care le veți asculta.

Concertul nr. 9 pentru pian și orchestră de Mozart are partea a doua scrisă într-o tonalitate minoră, ce-i dă un caracter tragic - la finalul înregistrării acestei părți, își amintește inginerul de sunet, toată lumea și-a ținut suflarea și a vărsat o lacrimă - era o premoniție a unui sfârșit inetuctabil care avea să vină.

Este ușor de înțeles de ce Lars Vogt a ales unicul concert într-o tonalitate minoră de Mozart, nr. 24 în do minor, pentru acest disc, ce putea fi testamentul său sonor și care, iată a și devenit cântecul său de lebădă.

Însă ceea ce pare oarecum frapant este că nu tragismul este ceea ce străbate aceste ultime înregistrări ale unui mare pianist, ci speranța, credința în frumusețea lumii, pe care servit-o, de altfel, ca muzician, întreaga-i viață.

În tușeul atât de fin al pianistului, care conduce și orchestra de la pian, găsim răspunsuri despre sensul vieții și al existenței noastre ca ființe umane - răspunsuri de care cu atât mai mult avem nevoie astăzi, într-o lume care pare să-și fi pierdut busola. O audiție revelatoare!