În anul 1835, tânărul compozitor César Franck a susţinut primul lui concert ca pianist, în oraşul său natal Liege. În acea vreme era încă student la Şcoala Regală de Muzică, iar după ce a finalizat aceste studii a plecat cu tatăl său la Paris pentru a se perfecţiona cu Anton Reicha, Pierre-Guillaume Zimmerman şi Hippolyte Colet. Atunci, la vârsta de doar 13 ani, a compus Sonata op. 10 pentru pian, care încă poartă amprenta perioadei clasice şi a fost influenţată de marii compozitori ai acelor vremuri. Ulterior, după ce a absolvit Conservatorul din Paris în 1842, César Franck s-a îndepărtat de stilul clasic urmând, la îndemnul tatălui său, calea unor compozitori romantici precum Franz Liszt, Frederic Chopin sau Johann Nepomuk Hummel. Creaţiile sale pentru pian din a doua etapă au devenit mult mai cunoscute. Însă, cel puţin la nivel de studiu, la fel de interesante sunt şi piesele din perioada adolescenţei lui César Franck, cum este Sonata op. 10 compusă în anul 1835 şi dedicată fratelui său Joseph Franck, partitură care nu a fost niciodată publicată. Recent, lucrarea a apărut în premieră mondială pe disc, în interpretarea pianistului francez Ingmar Lazar. Partea I Larghetto - Allegro moderato are două secţiuni contrastante, prima deschisă printr-o introducere dramatică ce pregăteşte o secţiune mai lejeră şi optimistă. Mişcarea secundă Adagio Andante moderato are un caracter sumbru şi meditativ, iar ultima parte aminteşte parcă de spiritul mozartian, prin delicateţea liniilor melodice şi vivacitatea ritmică. Dacă în primele două mişcări pianistul Ingmar Lazar ne oferă imaginea unui interpret sensibil şi pasional în funcţie de contextul sonor pe care îl parcurge, în final impresionează prin agilitate şi printr-o tehnică pianistică remarcabilă.

Născut în 22 iunie 1993 în Franţa din părinţi de origine română, pianistul Ingmar Lazar este un bun vorbitor al limbii române şi a susţinut câteva recitaluri şi concerte în ţara noastră, inclusiv în compania Orchestrei de Cameră Radio în anul 2009. Director artistic al festivalurilor "Bruit qui Pense" şi "Escapades Pianistiques" din Franţa, Ingmar Lazar a studiat la Paris, Geneva, Hanovra, Lugano şi Salzburg. Descris de critica internaţională ca un pianist cu o prezenţă magnetică, interpret profund cu o tehnică briantă, muzicianul a evoluat pe scene importante din Europa, Concertgebouw din Amsterdam, Rudolfinum din Praga, Sala Radio din Bucureşti şi Ateneul Român şi fiind doar câteva dintre sălile în care a cântat. Este şi un pasionat interpret de muzică de cameră şi a colaborat cu artişti renumiţi precum Pierre Amoyal, Nicolas Dautricourt, Francois Salque şi Jean-Claude Pennetier.

Ingmar Lazar a lansat până acum discuri cu muzică de cameră şi trei albume solo, primul în anul 2017 cu piese de Franz Schubert. Al doilea a cuprins lucrări de Ludwig van Beethoven, iar în acest an pianistul a înregistrat albumul dedicat compozitorului César Franck, care include și Preludiu, coral şi fugă, o binecunoscută partitură scrisă în anul 1884, ce relevă credinţa religioasă profundă a lui Cesar Franck şi influenţa muzicii lui Johann Sebastian Bach în ceea ce priveşte formele şi transformările contrapunctice, compoziţie care se distinge prin încărcătura sa emoţională deosebită. Valenţele expresive ale piesei sunt evidențiate în interpretarea pianistului Ingmar Lazar.