Istoria jazz-ului nu o menționează suficient de des pe Mary Lou Williams, în raport cu contribuția ei la starea jazz-ului la mijloc de secol XX. A cântat virtuoz la pian, a orchestrat pentru Benny Goodman și a păstrat o strânsă prietenie cu Charlie Parker și Dizzy Gillespie. Aici adăugăm "Zodiac Suite", un reper în fuziunea dintre jazz și muzică clasică, un ingenios tablou care descrie cele 12 zodii asociind unde e cazul numele iluștrilor camarazi. Oricât ar fi astrologia de pseudo-științifică, o astfel de ilustrare muzicală are farmec și atrage publicul și muzicienii deopotrivă. În 2023, pianistul newyorkez Aaron Diehl a format un remarcabil ansamblu numit The Knights pentru a celebra această frumoasă lucrare scrisă de Mary Lou Williams care a încercat să lanseze piesa în 1945, după ce îi fuseseră furate câteva părți din înregistrare. Acum, datorită lui Aaron Diehl, care a abordat-o meticulos, lucrarea redevine populară. "Zodiac Suite" e luminoasă încântătoare și merită o înregistrare integrală, la nivelul marii scene americane. Pasiunea reală cu care a fost aranjată, mixajul perfect dintre motivele orchestrale și figurile de stil din jazz și nivelul la care a fost produsă, acestea sunt ingredientele uni triumf artistic.

Rio Grande e mare și celebru, pornește din Colorado, traversează sudul Americii și se varsă în golful Mexic. Trio Grande îi preia măreția, e calm și adânc, traversează continente, trasează peisaje și aduce viață deșertului. S-au schimbat destule de la debutul lor din 2020. În primul rând, bateristul Nate Wood, multiinstrumentist dealtfel, se adaugă inepuizabilului tandem creativ format la New York din chitaristul Gilad Hekselman și saxofonistul Will Vinson. Esențialul a rămas: asocierea irezistibilă dintre saxofon, chitară și baterie, reprezentată prin trei dintre cei mai buni muzicieni atenți la dezvoltarea unei identități puternice care să ofere noi moduri de compoziție și improvizație. Ce mai poți aduce nou? Cât mai poți dezvolta? Câteva rezultate bune pot fi auzite pe albumul "Urban Myth", divers, direct, serios ca jazz-ul modern și sincer ca un cântec popular, cu surprize la fiecare tunrnură. Trio Grande a fost întotdeuna despre accesibilizarea unui vocabular bogat. Nivelul muzicienilor te poate intimida, însă modul prietenos în care se exprimă ne apropie de noutate. Super-puterea lui Nate Wood de a livra baterie și bas în același timp îl mai eliberează pe Hekselman de grija notelor joase. Astfel, chitara se mișcă liberă, într-o minuată comunicare cu saxofonul. Asemenea fluviului, Trio Grande adună afluenți culturali și-i unifică într-un curent solid care poate traversa distanțe lungi, legând locuri separate, către o destinație comună. Cu cât curge mai mult, cu atât devine mai puternic.